Birao, Republica Centrafricană

Bela scăpase cafeaua din mână, pe fața transmisionistului se lățise un rânjet fericit, Honvedul rămăsese cu gura căscată iar câinele începuse să mârâie, arătându-și colții. Pe rampa din spate a Skytruck-ului coborâse un singur pasager, cu un rucsac imens in spate și trăgând după el o ladă Pelican de trei ori mai mare.

– Băi câine, dacă mă muști pe mine, turbezi, să moară fapta! spusese ofițerul.

– Cum îl cheamă? întrebase, privind câinele care începuse să se lingă pe penis.

– N-are nume, domn maior, răspunsese Dumbravă. S-a aciuat acu’ două zile pe lângă noi, când am venit aici…

– Îi vom zice Pulică, decretase Bărbosul.

– Auzi bă ungure, nu’ș de ce am proasta impresie că-s în curu’ gol la duș și unu’ se uită pe gemulețu’ de la baie la mine… Ție nu ți se pare?

Tănase se uită un pic strâmb la ofițerul care arăta cerului degetul mijlociu.

Deasupra lor, la mare înălțime, o dronă își focaliză sistemul video pe pista din pământ bătătorit și transmise imaginile mai departe.

Telefonul maiorului scoase un bipăit.

„Welcome back, bozgor. Let’s start the party” citi acesta pe ecran. Pe față i se lăți un zâmbet.

– Tu cine ești? întrebase el întorcându-se spre Tănase.

– E omul Ursului, el ni l-a recomandat, primise răspuns de la Dumbravă. Vorbește 6 limbi străine, ar fi trebuit să intre la FOS, da’ a zis că nu l-a lăsat nevasta…

– Tu ar trebui să fii bătut, să moară fapta… De când ascultă unu’ ca tine de femei? Mă mir că nu te-a împușcat moldoveanu’, că-l știu irascibil, spusese ofițerul, privindu-l în ochi.

– Lasă că-l punem noi pe linie, șefule, se auzi vocea lunetistului ungur. Când va pleca de aici, școala de FOSi i se va părea vacanță, știi doar, spuse Bela rânjind.

~~~

Umm Rawq, Darfurul de Sud

Două săptămâni mai târziu

Cele două Land Cruiser-uri erau parcate sub plasele de camuflaj pe coasta dealului, imediat sub creastă. Bărbosul studia drumul cu binoclul, calculând în minte ceva.

– Auzi bă Dumbravă, eu zic să punem în curbă două linii intercalate de mine antitanc. Lăsăm avangarda de motocicliști să treacă și oprim mașinile cu alea. Punem o linie de Claymore între noi și ei, mitralierele pe poziții, suplimentar Bela și cu mine la lunete. Bușim ultima mașină cu AG-ul, stropim convoiul cu 23-ul, dacă vor să vină spre noi îi liniștim cu mitralierele și se lovesc de linia de antipersonale. Pe servanții de pe mașini și ce vedem mai răsăriți îi mătrășim cu luneta, spuse ofițerul. În caz că tre’ s-o ușchim, avem fiecare armele personale, câte o Claymore și o cutie de bandă cu 100 de cartușe pentru Honved în fiecare rucsac. Sunt vreo 20 km până la Am Dafuq unde-i granița, nu cred că vor avea coaie să vină pe jos după noi. Tănase!

– Ordonați, domn maior!

– Știi să folosești AG-ul?

– Știu, să trăiți!

– Bun, tu cu Deejay sunteți echipa de blocaj. Bubui ultima mașină și vă retrageți spre noi când primești semnal. Dumbravă vă acoperă cu mitraliera, Honvedu e servant la Serghei, Bela are flinta de 50 și eu cu Natașa supervizăm toată treaba.

– Cine e Natașa? întrebă soldatul nedumerit.

– Asta, răspunse Bărbosul desfăcând ceva lung de pe rucsacul lui. Mosin Nagant M44 modificat în sniper, model Cugir 1953, montură EAW, lunetă Vortex Diamondback, îndopată cu SB-uri de 190 grains boat tail. Prvi Partizan erau mai bune, da’ n-ai de unde să faci rost de ele…

– Cât dracu’ te-a costat bijuteria asta? întrebă Bela.

– Pai pușca a fost 400 de euro, luneta vreo 300, montura de lunetă a fost cea mai scumpă, cam 550, muniția e cam un euro cartușu’. În rest, 600 de metri, punct ochit, punct lovit.

– Mișto, spuse ungurul.

– Pe cai, că se filmează, replică maiorul. Dumbravă, avem imagini?

– Este… Nu știu unde ai matale pile, de avem feed direct din dronă, da’ e minunat, răspunse subofițerul. Sunt la vrem 100 km de aici, le mai ia vreo 4 ore să ajungă…

– Bun, luăm Land Cruiserul cu marfă, plantăm două rânduri de câte 4 farfurii antitanc la un metru una de alta, cu 1 metru între rânduri, intercalate în unghi de 45 de grade. Luați roata de rezervă de la LC și rostogoliți-o peste ele ca să camuflați urmele de săpătură. Nu ducem mașina la mai puțin de 50 de metri de drum și oricum pe drum înapoi ștergem urmele. Honved!

– Ordin șefu!

– Trage-l pe Serghei pe poziție, ca să poți stropi toată lungimea convoiului. Bagă-l sub pomul ăla de acolo, ca să fie și un pic de camuflaj. Câte mine Claymore avem?

– În afara de 6 din rucsaci, vreo 20…

– Pregătiți 10 bucăți, sistem de declanșare dublu, tripwire și Primacord de 100 m. Le leg eu la un Nonel ca să le detonez pe toate odată, la nevoie. În caz că ajung așa aproape, situația e albastră, așa ca detonăm minele, Dumbravă, Deejay și Tănase stropesc cu mitralierele, Bella trece la PSL și facem tot posibilul ca s-o întindem de aici. Da’ ăsta e cel mai improbabil scenariu.

– Bine șefu, se auzi vocea lui Dumbravă.

Patru ore mai târziu, cele două Land Cruise-uri erau trase lângă drum iar cei șase soldați cotrobăiau prin rămășițele convoiului. Maiorul dezamorsase cele 7 mine antitanc rămase și recuperase linia de mine Claymore, iar Honvedul și Dumbravă demontau mitraliera KPV de pe BRMD-ul distrus ce fusese prima mașină din convoi. Deejay și Bela căraseră muniția recuperată la camionete și toți erau gata de plecare.

– Auzi bre, întrebă Tănase pe Deejay, de unde știe șefu’ chestia cu minele?

– Tu nu te-ai lovit de el până acum, nu?

– Mi-a mai povestit Ursul câte ceva, da’ nu credeam că e în halu’ ăsta…

– Smucitu’ ăsta a învățat singur tot ce ar putea să aibe nevoie vreodată, că nu se știe. Ne-a transmis mentalitatea asta și nouă, ăștia care suntem pe lângă el. Toți știm să folosim o mitralieră, nu numai Honvedu’, care e mitralior, toți știm să folosim un AG și un mortier, care e oficial piesă de artilerie, toți știm să folosim tunu’ ăla automat de 23 mm care e pus pe Land Cruiseru’ din față, toți știm să folosim stația radio a lu Deejay, toți știm să facem o încărcătură explozivă și un sistem de detonare ca să facem bucăți ceva. Nu mai vorbim de prim ajutor, de hartă și busolă, de limbi străine…

– Deejay! se auzi vocea maiorului, conversația o facem la Birao!

– Bine șefu,’ noi suntem gata, primi răspuns.

– Pe cai, că se filmează!