Popcorn anyone?

Toyota-Hilux-Guerilla-Truck-08Drajilor, la un pahar de Cappy Pulpy Peach şi aşteptand sa se coacă o pizza, recomandările subsemnatului pentru Top 10 pentru mardelile anului 2017.

Pe primul loc, binenţeles, Siria şi Irak. După implicarea masiva a flăcăilor veseli ai Maiestăţii Sale Lizica a Doua şi a vânătorilor de scalpuri ai lui Vlăduţ Putin, golanii cu turbane ai ISIL au cam dat năvală în ascunzişuri. Dar treaba încă nu s-a terminat.

Medalia de argint se duce la Istambul, Turcia cunoscând anul trecut o evuluţie interesantă. Pseudo-lovitura de stat, atacurile teroriste ale ISIL/Kurzi/dracu’ ştie, mişcările sultanului Erdogan duc la conbcluzia că Turcia va fi o chestie extrem de interesantă de urmărit. PS. Ştie cineva vreo ofertă bună pentru Antalya?

Bronzul pleacă la amicii noştri din Yemen, care, prigoniţi de toţi, o dau în barbă cocălarilor saudiţi. Un conflict foarte interesant pentru mine, asimetric prin simplul fapt că nişte sărăntoci se opun bogatei (nu puternică, competentă sau orice altceva) Arabii Saudite.

Prima menţiune se duce în Sahel / bazinul lacului Ciad. O zonă săracă, cu graniţe poroase şi guverne neputincioasă, este locul de joacă a multor jihadişti, grupuri armate şi reţele de infractori. Boko Haram, AQIM (Al Quaeda in Islamic Maghreb), al-Mourabitoun fac legea în Nigeria, Mali, Coasta de Fildeş, Niger, Ciad, Mali şi alte zone din Africa Centrală.

A doua este Republica Democratică Congo, loc unde corupţia endemică l-ar face de ruşine pe Teleor-Man şi gaşca lui de ciorditori flacăi dibaci. Tovaraşu’ Joseph Kabila şi-a prelungit şederea în palatul prezidenţial chiar după expirarea mandatului, aşa că restu’ (termen general desemnând opoziţia, Biserica Catolică, populaţia civilă din diverse triburi de negraci, leşinaţi de foame) a ieşit în stradă, fiind întâmpinaţi de forţele de ordine cu gloanţe de Kalaşnikov, un raport oficial declarând 53 de morţi anul trecut.

A treia, Sudanul de Sud. Cea mai nouă naţiune a lumii, etalonul mondial la corupţie, unde preşedintele Salva Kiir se împuşcă cu vicepreşedintele Riek Mechar pentru ceva petrol, cherestea şi alte asemenea, a produs până acum 1,8 milioane refugiaţi interni şi încă 1,2 milioane refugiaţi peste graniţă. Catastrofă umanitară? Ce-i aia?

Cei care n-au prins podiumul:

Afganistan – se explică de la sine. Relaţiile încordate cu Pakistanul, din cauza relaţiilor strânse ale acestuia cu talibanii, violenţa sectariană, corupţia endemică, statutul indisputat de cel mai mare producător de droguri al lumii duc la o situaţie extrem de volatilă.

Ucraina – situaţia incertă a regiunilor Donbas şi Lugansk (anexarea Crimeei este un fait accompli) va duce la mutări interesante, inclusiv pentru România.

Ultima de pe listă, Europa. După atacurile din Califatul Al Parisi Călcat cu Camionul şi Împuşcat, Şaormen Land şi Ţara Pişăciosului în Fântână, aşteptăm cu mult interes viitoarele pocneli din Italia, Greţia şi ţările scandinave, până acum iertate.

Istorii

 

Arms cache

Arms cache

Dragii moșului, ceea ce vedeți în poza de mai sus este o colecție de arme capturate de Misiunea de Stabilizare a Națiunilor Unite în Mali (MINUSMA) la Aguelhok, în nordul țării. Până acum, nimic gazos, câteva puști amărâte. Ceea ce e uimitor e că, într-o eră în care toată lumea vorbește de bombardiere, tancuri sofisticate și multiroluri, o bună parte din Africa și nu numai e controlată de războinici înarmați cu arme vechi nu de zeci, ci de sute de ani.

Ca s-o luăm metodic, în prim-plan se vede o ladă conținând grenade rusești de tip F1, aflate și în dotarea Armatei Române, cunoscute larg ca ”grenade defensive” sau ”ananași”. Apărută îm arsenalul Armatei Roșii la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, are ca bază modelul francez F1, introdus în fabricație în 1915 și larg folosit în Prima Cotonogeală Mondială. Armata Roșie nu a făcut decât să schimbe focoasele franceze primitive cu UZMRG-ul sovietic, considerat extrem de eficient.

Singura armă de tip Kalașnikov este un Type 56 chinezesc, ușor de recunoscut după baioneta nedemontabilă pliată sub țeavă. În schimb, predomină puștile SKS, apărute la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și trimise în depozite în mai puțin de 5 ani, datorită apariției AK-ului 47. Pentru necunoscători, SKS este o pușcă semiautomată, calibrată în același 7,62×39 mm ca și AK-urile, având un încărcător fix de 10 cartușe și baionetă fixă, pliabilă.

Armele cu repetiție din imagine arată o vechime mai mare, una dintre ele fiind o carabină Mosin-Nagant model 1944, identificabilă după baioneta pliabilă în lateral (calibrul fiind 7,62×54 R, cel mai vechi cartuș încă în folosința unei armate, introdus în înzestrarea armatei țariste în 1891, deci acum aproape 135 de ani!) și cireașa de pe tort, un Mauser model M904/M39, identificat după numărul de serie ca parte a unei comenzi portugheze din 1904 (!), calibrat în 7,92×57 mm, ajunsă în Mali, se presupune, din una dintre fostele colonii ale Portugaliei din zona Africii de Vest (Capul Verde sau Guineea Bissau).

Cele două mitraliere sunt un FN MAG inutilizabil (patul lipsește, astfel făcând arma inutilă) și o mitralieră sovietică de tip Degtyarov DP, calibrul 7,62x54R mm, identificată după încărcătorul circular în forma de tigaie.

Concluzia care se impune: într-o eră în care toată lumea vorbește despre lasere aeropurtate, portavioane, multiroluri și alte asemenea, legea e încă făcută de arme extrem de vechi, ”uitate” de majoritatea armatelor lumii. Arme simple, solide, ce pot fi utilizate cu un minim de pregatire și, folosite într-un context, loc și în situații specifice, pot face diferența între viață și moarte pentru un soldat izolat, ce se găsește într-un scenariu de tip ”evasion and escape”.