Dragii moșului, în discuția de azi vom diseca niște jucărele destul de interesante, construite anume în ciuda armatelor îndrăgostite de țestoasele mari și grele. Pentru că, nu-i așa, orice tanc nu-i decât o cutie de metal mare și scumpă ce abia așteaptă să rămână fără șenile și/sau echipaj.

Apărute înainte de cea de-a doua cotonogeală mondială și încă aflate la post în petice de deșert uitate de Cel de Sus prin Egipt și Libia, minele antitanc de origine germană numite Tellermine (însemnând literal ”mină farfurie”) au reprezentat cel mai simplu și mai eficient mijloc de luptă anti-blindate, fiind capabile să spulbere șenila oricărui tanc din acea perioadă și să distrugă un vehicul ușor, o semișenilată sau un camion. Conținând aproximativ 5,5 kg de exploziv și un focos ce nu putea fi detonat de o greutate mai mică de 90 kg, Tellermine a reprezentat cea mai produsă mină antitanc germană și un model ce va fi copiat cu nerușinare de învingători.

Intrată în înzestrarea Armatei Roșii în 1962, seria de mine TM-62 a constituit o dezvoltare și rafinare a conceptului german, ideea de bază (o încărcătură de exploziv de 7,5 kg) fiind aplicată pe mai multe nivele, având corpul din tablă de oțel (TM-62M), carton presat impermeabil (TM-62B), plastic (TM-62P) precum și lemn (TM-62D) și pânză îmbrăcată în rășină epoxidică (TM-62T). La acestea se adaugă numărul mare de focoase ce pot fi instalate pe aceste mine, de la simplele focoase mecanice la cele electronice ce folosesc influența magnetică. În testele statice, o mină de tip TM-62 a distrus un tanc de tip Centurion (modelul clasic din acea perioadă, încă extrem de întâlnit în armatele din lumea a III-a), ucigând echipajul simulat din animale al tancului. România folosește două versiuni ale acestei mine, produse local (nu știu cine le mai produce acum) numite MAT-62B și MAT-76.

O dezvoltare interesantă a conceptului a venit din partea armatei americane, care a creat modelul M21. Acesta are un sistem de detonare dublu (prin apăsare și prin ax de apăsare – tilt rod) și două focoase. La acționare, primul focos aruncă capacul minei și pământul de deasupra, făcând loc pentru încărcătura principală, o lovitură cumulativă de 5 kg, capabilă să spargă ”burta” oricărui tanc.

Mijloace de luptă extrem de eficiente și ieftine, minele antitanc ”clasice” pot fi utilizate de către forțele insurgente ca blocaje pe drumuri, amplasate la întâmplare în calea forțelor mecanizate sau în ambuscade, producând, pe lângă distrugerea mijloacelor blindate, victime omenești și o scădere generală a moralului.