Citirea urmelor

Dragii moșului, astăzi vom vorbi despre una dintre cele mai vechi specialități militare, anume despre citirea de urme. Considerată prima aplicație a științei în istorie, citirea urmelor a permis primilor vânători-culegători mărirea șanselor de supraviețuire, pe lângă observarea directă a comportamentului animal, aceasta asigurând interpretarea comportamentului animalelor nocturnale sau greu de observat.

Citirea urmelor a fost folosită în multe conflicte de slabă intensitate, cum ar fi cele din Borneo, Kenya, Malaya, Vietnam, Rhodesia, Africa de SV/Namibia și este folosită în actualele operațiuni din Afganistan și Irak. Este o specialitate utilizabilă în orice model operațional, dar se potrivește perfect contra-insurgenței. Orice mișcare umană va lăsa invariabil urme, iar un om antrenat în citirea lor va reduce capacitatea de ascundere a adversarului. Prin urmărirea insurgenților, indiferent de localizarea acestora, forțele militare vor domina zona și vor reduce activitatea insurgentă. În urmele lăsate se pot citi numărul persoanelor din grupul urmărit, direcția de deplasare, timpul și distanța dintre cei urmăriți si tracker, vechimea urmelor și încărcătura purtată, prin acestea confirmându-se sau dezvoltându-se informații tactice.

În 2007, ca răspuns la precizia crescută a atacurilor insurgente din Bagdad, USMC-ul a inițiat programul Combat Hunter, destinat îmbunătățirii capacităților cognitive, demonstrând soldaților cum să citească ”terenul uman”, să stabilească o linie de bază a siguranței, să detecteze o anomalie și să hotărască când să utilizeze forța letală și când nu. Într-un cuvânt, să anticipeze pericolul și să aibe un răspuns proactiv. Pe baza acestui program, Departamentul Apărării al SUA a dezvoltat manualul și programul de antrenament CODIAC (Combat Observation and Decision Making in Irregular and Ambigous Conflict), adresat soldaților și unităților mici, cu scopul de a îmbunătăți capacitatea de observare, a recunoașterii șabloanelor în ”teren uman” și a analizei mediului (în care citirea urmelor este parte integrantă). Autorii manualului, două autorități în domeniu, David Scott-Donnelan și Greg Williams, au utilizat ca una din tehnicile primare, așa-numita ”buclă OODA” (observe, orient, decide and act) folosită în principal ca tehnică de antrenament a piloților de vânătoare ai USAF.

Antrenamentul de citire a urmelor va dezvolta capacitatea de supraviețuire a combatanților prin dezvoltarea spiritului de observație și o atenție mărită la situația tactică. Fiind atent în mod constant la situația de bază în câmpul tactic, combatantul va putea observa din timp semnele și indiciile neasociate cu împrejurimile, astfel putându-se recunoaște din timp un atac cu bombă/IED sau ambuscadele. Va păstra astfel nivelul de alertă situațională la un nivel mărit, ceea ce va duce la reducerea pierderilor și maximizarea rezultatelor proprii.

Citirea urmelor, având competențe inerente de observație și atenție situațională, transformă toți combatanții antrenați în ”culegători de informație” la nivel tactic, lucru extrem de important în operațiuni de contra-insurgență pentru suprimarea activităților insurgente. În timpul operațiunilor, toate semnele lăsate de adversari devin o sursă primară de informații ce poate duce la capturarea și anihilarea lor, în cazul unei interpretări și exploatări corecte. Aceste interpretări vor da unui comandant al unei unități mici sau al unei patrule informațiile necesare luării unor decizii tactice corecte.

Concluzia finală îi aparține unui instructor norvegian al ONU, specializat în operațiuni anti-braconaj, ”There are only three things that insurgents or guerillas fear in the bush: Snipers, attack helicopters and trackers.”