Dragii moșului, azi vom vorbi despre trendurile în materie de fashion militar, despre ce mai poartă lumea prin buzunare, așa încât membrii Hoardei să se descurce pe diversele coclauri pe unde sunt trimiși. Binențeles, fiind liberi și de capul lor, nu sunt constrânși decât de buzunarul și imaginația proprie în alegerea echipamentului personal.

Luând la puricat diversele manuale militare și alte asemenea din colecția proprie, am ajuns la concluzia că, în timp ce unele chestii sunt cam trase de păr (fiind un rinocerb de 120 kg, nu văd cum un om normal ar putea să alerge mai mult de 200 m cu o vestă antiglonț de 25 kg pe el fără să-și dea obștescul sfârșit), altele, cum ar fi un kit de supraviețuire, un briceag sau un ceas la mână își merită locul în dotarea unui insurgent, guerilla sau, până la urmă, soldat normal.

Referitor la haine, piața este inundată cu surplusuri militare de toate națiile, un studiu comparativ făcut în timpul războiului din fosta Yugoslavie ducând pe primele două locuri uniformele britanice și germane (DPM și Flecktarn), factorii luați în considerare fiind durabilitatea materialelor, eficiența modelului de camuflaj în teren, confortul și funcționalitatea. Încălțămintea forțelor neregulate (paramilitare) a fost în general civilă, terenul predominant muntos ducând la folosirea în majoritatea cazurilor a ghetelor pentru drumeții montane, considerate mult mai durabile, mai comode și mai eficiente decât clasicii bocanci militari. De altfel, în lumina Operațiunii Herrick (implicarea forțelor britanice în Afganistan în 2003), armata engleză a comandat celor mai titrate firme germane de încălțaminte outdoor, Lowa și Meindl, două modele adecvate terenului arid și accidentat, produsele acestora (Lowa Desert Elite și Meindl Desert Fox) bucurându-se de o largă apreciere în rândul utilizatorilor.

Mergând mai departe, cele două cerințe principale sunt supraviețuirea în caz de belea și reparațiile în caz de răniri și alte asemenea. În primul caz, citând din manualul de bază al tălpașului american, FM 3-21-75 recomandând aranjarea kitului de supraviețuire în trei straturi, în funcție de gravitatea situației:

– faza 1, soldat fără nici un fel de echipament: ace de siguranță (folosite pentru repararea hainelor si ca ace de pescuit), un briceag de buzunar cu o bara de magneziu pt aprins focul si o lungime buna (5-6 metri) de suspantă de parașută, folositoare pentru legatul diverselor lucruri.

– faza 2, soldat cu hamul port-încărcător, ce va conține un mic kit de supraviețuire și alte obiecte utilitare, cum ar fi un cuțit solid/baionetă, oglindă de semnalizare, pastile de purificat apa, banda adezivă, brichetă sau chibrituri impermeabile, ace de cusut și ață tare, aspirină, ceva bandaje, pungi mici de plastic pentru transportul apei, lumânări, etc.

– faza a 3, soldat cu echipament complet (rucsac), în care se pot afla o pelerină de ploaie (cu care se poate improviza un adăpost sau se poate aduna apă de ploaie), un schimb de haine (impermeabile, pt fentat ploaia sau zăpada), un sac de dormit ușor, precum și apă și mâncare.

Reparațiile pe persoană fizică sau pe alții sunt ușurate de o trusă de prim ajutor și de pregătirea specifică, în armatele serioase (cum ar fi cea americană), nivelul de asistenţă medicală fiind structurat pe 3 nivele: First Aid/Buddy Aid, nivelul de bază cunoscut de orice soldat, cu tehnici cum ar fi resuscitarea cardiacă (masajul toracic), imobilizarea unei fracturi a membrelor, prim ajutor în caz de înec sau hipotermie, Combat Lifesaver, nivelul intermediar ce pretinde cunoştinţe medicale avansate, cum ar fi intubări, terapie intravenoasă, precum şi proceduri în caz de amputări traumatice, pneumotorace (gaură în peretele toracic cu implozia plămânului), hemoragii puternice, managementul căilor aeriene, triaj victime şi evacuare medicală, iar cel mai înalt nivel este cel de Medic, cu pregatire certificată specifică.

În urma cercetărilor statistice în GWOT (Global War On Terror) s-a stabilit ca majoritatea urgenţelor medicale pe câmpul de luptă se încadrează în trei mari categorii, anume hemoragii ale extremităţilor (braţe, picioare, cap) – 60%, răni toracice/pneumotorace sufocant – 33% şi obstrucţii ale căilor aeriene – 6%. Toate celelalte cauze luate la un loc reprezintă mai puţin de 1%. Pe lângă acestea, pentru câștigarea suportului moral al populației, se pot desfășura acțiuni medicale generale, dar care nu fac obiectul discuției de azi.

O trusă de prim ajutor aflată în dotarea armatei americane, IFAK (Improved First Aid Kit), are componenţa sa un bandaj compresiv de mari dimensiuni, un pachet de comprese, un garou (folosit numai în cazurile de amputări, după ultimele protocoale medicale), o sondă nasofaringială pentru asigurarea căilor aeriene, 2 perechi de mănuşi de cauciuc şi o rolă de bandă adezivă chirurgicală.

Variantele comerciale ale acestui kit medical adaugă o foaie de triaj, pe care se pot nota informaţiile specifice, un pachet de bandaj hemostatic puternic (preferatul este QuikClot Combat Gauze în armata SUA, dar armata britanică a ales alt produs, numit Celox), un sistem ocluziv pentru rănile de mari dimensiuni la torace (o folie de plastic cu adeziv, ce se lipeşte pe piele indiferent de faptul că este acoperită cu păr, sânge, praf, etc.) şi o branulă cu supapă pentru decompresie toracică în caz de pneumotorace sufocant. Totul este purtat într-un buzunar destinat cutiilor de 100 de cartușe pentru mitralierele M249 SAW, ce se poate instala pe o vestă compatibilă MOLLE sau poate fi purtat pe picior sau la şold.

Ca mijloace electronice, se pot folosi diverse stații radio (walkie talkie) de mică putere, acestea facilitând comunicația între membrii echipei/celulei, precum și diversele GPS-uri comerciale, ce vor ușura navigația.

Un amănunt foarte des ignorat, un ceas solid (cum ar fi un Casio G-Shock) va permite sincronizarea echipei, respectarea timpilor impuși de operațiile în curs, precum și alte facilități (”busolă” de rezervă în cazul celor analogice, cronometru, altimetru, etc.).

Toate cele enumerate mai sus nu sunt scumpe, astfel încât un luptător conștient de riscurile horei în care joacă își va putea spori șansele de reușită cheltuind o sumă modică în raport cu beneficiile pe care le câștigă.