”MRLs are relatively uncomplicated and easy to operate and maintain, and they are highly mobile. They offer an economical means to deliver massive, destructive fires on an area-type target in a very short period of time.
The MRL is an excellent area coverage weapon, and its rapid ripple fire is an excellent delivery system for high-explosive (HE), volumetric explosive (VEX), and smoke projectiles; chemical agents; submunitions; and scatterable mines.”

FM 7-100-2 OPFOR Operations

Dragii moșului, articolul de azi este dedicat absolvenților cursului de bază ofiţeri promoţia „Aurel Vlaicu 100” ai Şcolii de Aplicaţie pentru Unităţi Sprijin de Luptă „General Eremia Grigorescu”. Vom vorbi azi despre cel mai răspândit lansator multiplu de rachete din lume, modelul sovietic BM-21 Grad (Grindină).

Apărut în arsenalul Armetei Roșii în 1963, acest demn urmaș al celebrelor Katiușe din cel de-al Doilea Război Mondial este compus dintr-un camion cu masa utilă de 5 tone (inițial sovieticii au folosit modelul Ural-375D 6×6 pe benzină, înlocuit cu Ural-4320 6×6 diesel) și un ”pachet” de 40 de tuburi calibrul 122mm, fiind răspunsul tipic rusesc (o sculă solidă, fiabilă și ușor de folosit) la o problemă comună a războiului modern: bombardamentul de saturație. un singur lansator Grad poate nivela (la propriu) o suprafață de 1 hectar.

Echipajul de 3 persoane poate trage cele 40 de rachete din cabina camionului (care nu este blindată, materialele folosite fiind suficient de rezistente pentru a rezista suprapresiunii si celorlalte efecte secundare datorate tragerii rachetelor), sau de la o cutie de comandă cu cablu de 64 m în 20 de secunde. Sistemul poate fi gata de tragere, în 3 minute, pus în mișcare în 2 minute (în cazul tirului de contra-baterie) și reîncărcat în cel mult 7 minute de cei 3 servanți. Ochirea se face printr-un vizor telescopic, distanța de tragere fiind (folosind rachete din prima generație) de 20 km.

Mai mulți factori au dus la răspândirea largă a acestui sistem. Primul, designul său a fost gândit pentru a avea un raport excelent eficiență-cost. Al doilea, orice țară cu o industrie constructoare de mașini (și nu numai) să-l poată construi. Sistemul a fost construit sub licență în Bulgaria, România, Slovacia, fosta Iugoslavie, Sudan și China, printre altele. Al treilea, orice rachetă produsă pentru acest calibru, indiferent în ce țară, poate fi trasă de orice lansator BM-21. Al patrulea, poate fi ușor upgradat.

Oferta de muniție pentru acest lansator este compusă din rachete cu cap exploziv-fragmentare, fumigene, cargo (lansatoare de submuniții, mine antipersonal și antitanc), de iluminare, incendiare, cu cap chimic și purtătoare de contramăsuri electronice/bruiaj.

Upgrade-urile s-au concentrat în principal pe crearea de noi rachete. Prin înlocuirea pulberii propulsante din motor cu un tip îmbunătățit (pulbere bicomponent), rachetele au ajuns să-și dubleze raza de acțiune, distanța maximă fiind de 45 km. Realizarea unor noi capete de luptă, cu încărcături de mare putere prefragmentate, a dus la sporirea performanțelor generale. Armata chineză a încercat o versiune auto-ghidată (cu un sistem inerțial primitiv), deschizând calea pentru realizarea unor rachete de mare precizie, actualul nivel de miniaturizare a electronicii permițând (teoretic) fabricarea unor seturi de ghidaj prin GPS sau laser.

Lansatoarele au fost modernizate prin adoptarea unor camioane mai puternice (Tatra 813/815 8×8 în cazul Slovaciei, Jencz P662D.35 polonez, DAC 15.250 în România), precum și prin adoptarea de sisteme automate de poziționare și ochire, compatibile cu diversele sisteme radio, meteo și GPS folosite.

Din punct de vedere al unei mișcări insurgente, costul redus, mobilitatea imensă, raportată la sistemele de artilerie tractate și/sau auto-propulsate, precum și puterea mare de foc aproximativ precis (vorbim de rachete, nu de armament de infanterie) al acestui sistem îl fac tipul preferat de artilerie. Permițând lovituri puternice și de la mare distanță asupra țintelor staționare (localități, baze militare, concentrări de trupe, fortificații) după metoda ”shoot and scoop” (lovește și fugi) astfel evitând focul contra-baterie, BM-21 Grad poate acționa în unități mici, de 2-3 vehicule, care împreună cu vehiculele de aprovizionare pot fi camuflate într-un convoi civil. Folosirea unor observatori avansați de artilerie, a sistemelor GPS și a unui plan de pre-indexare a țintelor pot fi cheile unei campanii artileristice de succes sau chiar a unui război câștigat.