Loadout: scout/tracker

SweeperDragii moșului, azi vom discuta despre ce se poarta prin buzunare si nu numai când unul din membri Hoardei o ia la picior, urmărind ceva elemente burgheze și destabilizatoare. Cum ziceam si altă dată, una e să fii capră de munte și alta să fii măgar de tracțiune.

Deci, continuând ceea ce discutam mai devreme, astăzi vom discuta despre ce cară un cercetaș cititor de urme pe el ca echipament cât de cât standard. Pentru cine nu știe ce-i ăla un cititor de urme, v-am lămurit aici, nu mai repet. Cercetașul, prin definiție, va trage cu ochiul la rufele murdare ale vecinilor rușinoși, ce vor căuta să-l împiedice. Pentru a îndeplini misiunile încredințate, va trebui să aibe un minim de echipament. Cerințele pentru echipament sunt greutatea redusă, confortul și durabilitatea. Greutatea redusă va duce la un consum redus de energie, o viteză sporită și la menținerea unei vigilențe sporite, produsă de faptul că oboseala se instalează mult mai greu.

Pe căprării:

1. Arma principală: așa cum se vede în poză, preferatul meu e un AK. Motive: oriunde pe această planetă sunt 90% șanse să mă împiedic de unul, de la care să iau muniție (cu tot cu încărcător), și, eventual, piese de schimb.

0905200914b2. Armă secundară: un pistol, preferabil un compact de 9x19mm (Glock 19, SIG P229 / 2022 / M11A1, etc.) sau .45 (HK45CT) cu amortizor de zgomot, eficient în eliminarea santinelelor și a câinilor de pază.

Glock 19hk45ct10O mențiune se impune, Brugget & Thomet VP9 (Veterinary Pistol, 9×19), demn urmaș al Welrod-ului britanic din al doilea Război Mondial.

BT VP93. Portîncărcătorul: un model updatat după cele chinezești folosite în războiul din Vietnam, Lifchik model 2, în care stau 3 încărcătoare pline (poate căra 6), 2-3 grenade explozive, o grenadă fumigenă, un bandaj compresiv, ce ține loc și de garou, două facle de semnalizare / fumigene…

Lifchik4. Cuțit: clasica baionetă de AK mi se pare extrem de potrivită, indiferent de nevoia de tăiat pâine, conserve, lemn sau oameni. Pentru fițoși, ce le permite imaginația (și buzunarul). Baionetă AK

5. Echipament auxiliar: un Camelbak cu 3 litri de apă în spate, un shemagh (batic arăbesc) ce poate fi folosit de la a păstra capul ferit de razele soarelui până la sacoşă, garou sau bandaj, un kit de supravieţuire în buzunar, hartă şi busolă, eventual un aparat GPS. Hrana poate să lipsească (personal n-am nici o problemă în a posti 2-3 zile, cât timp am apă) sau poate fi compusă din biscuiţi, carne uscată sau fructe uscate.

Greutatea cărată de cercetaşul nostru se învârte îm jurul a 12-13 kg, o valoare rezonabilă pentru orice persoană sărită de 14 ani, nesedentară.

Trackers

Citirea urmelor

Citirea urmelor

Dragii moșului, astăzi vom vorbi despre una dintre cele mai vechi specialități militare, anume despre citirea de urme. Considerată prima aplicație a științei în istorie, citirea urmelor a permis primilor vânători-culegători mărirea șanselor de supraviețuire, pe lângă observarea directă a comportamentului animal, aceasta asigurând interpretarea comportamentului animalelor nocturnale sau greu de observat.

Citirea urmelor a fost folosită în multe conflicte de slabă intensitate, cum ar fi cele din Borneo, Kenya, Malaya, Vietnam, Rhodesia, Africa de SV/Namibia și este folosită în actualele operațiuni din Afganistan și Irak. Este o specialitate utilizabilă în orice model operațional, dar se potrivește perfect contra-insurgenței. Orice mișcare umană va lăsa invariabil urme, iar un om antrenat în citirea lor va reduce capacitatea de ascundere a adversarului. Prin urmărirea insurgenților, indiferent de localizarea acestora, forțele militare vor domina zona și vor reduce activitatea insurgentă. În urmele lăsate se pot citi numărul persoanelor din grupul urmărit, direcția de deplasare, timpul și distanța dintre cei urmăriți si tracker, vechimea urmelor și încărcătura purtată, prin acestea confirmându-se sau dezvoltându-se informații tactice.

Urmă

Urmă

În 2007, ca răspuns la precizia crescută a atacurilor insurgente din Bagdad, USMC-ul a inițiat programul Combat Hunter, destinat îmbunătățirii capacităților cognitive, demonstrând soldaților cum să citească ”terenul uman”, să stabilească o linie de bază a siguranței, să detecteze o anomalie și să hotărască când să utilizeze forța letală și când nu. Într-un cuvânt, să anticipeze pericolul și să aibe un răspuns proactiv. Pe baza acestui program, Departamentul Apărării al SUA a dezvoltat manualul și programul de antrenament CODIAC (Combat Observation and Decision Making in Irregular and Ambigous Conflict), adresat soldaților și unităților mici, cu scopul de a îmbunătăți capacitatea de observare, a recunoașterii șabloanelor în ”teren uman” și a analizei mediului (în care citirea urmelor este parte integrantă). Autorii manualului, două autorități în domeniu, David Scott-Donnelan și Greg Williams, au utilizat ca una din tehnicile primare, așa-numita ”buclă OODA” (observe, orient, decide and act) folosită în principal ca tehnică de antrenament a piloților de vânătoare ai USAF.

CODIAC

CODIAC

Antrenamentul de citire a urmelor va dezvolta capacitatea de supraviețuire a combatanților prin dezvoltarea spiritului de observație și o atenție mărită la situația tactică. Fiind atent în mod constant la situația de bază în câmpul tactic, combatantul va putea observa din timp semnele și indiciile neasociate cu împrejurimile, astfel putându-se recunoaște din timp un atac cu bombă/IED sau ambuscadele. Va păstra astfel nivelul de alertă situațională la un nivel mărit, ceea ce va duce la reducerea pierderilor și maximizarea rezultatelor proprii.

Citirea urmelor, având competențe inerente de observație și atenție situațională, transformă toți combatanții antrenați în ”culegători de informație” la nivel tactic, lucru extrem de important în operațiuni de contra-insurgență pentru suprimarea activităților insurgente. În timpul operațiunilor, toate semnele lăsate de adversari devin o sursă primară de informații ce poate duce la capturarea și anihilarea lor, în cazul unei interpretări și exploatări corecte. Aceste interpretări vor da unui comandant al unei unități mici sau al unei patrule informațiile necesare luării unor decizii tactice corecte.

Concluzia finală îi aparține unui instructor norvegian al ONU, specializat în operațiuni anti-braconaj, ”There are only three things that insurgents or guerillas fear in the bush: Snipers, attack helicopters and trackers.