Orientare: jucărele

150924-F-RA202-138Dragii moșului, cu scuze pentru vacanța prelungită pe care am luat-o, astăzi vom diseca chestiile de orientare în sutienu’ naturii, pe care este elegant să le avem prin buzunare. Deci astăzi despre hărți, busole și alte asemenea.

În ordinea numerelor de pe tricou, cele mai importante chestii de purtat în buzunare sunt hărțile. În general, pentru cei din Hoardă, hărțile vin cu o scară (raportul dintre distanța măsurată pe teren și cea reprezentată pe hartă) de 1:25.000 (1 cm pe hartă echivalează cu 250 m pe teren), 1:50.000 (1cm hartă egal 500 m în teren) și 1:100.000 (deci un cm pe harta – 1 km în teren). Simbolurile de pe hărțile topografice pot fi deslușite aici, iar o broșură foarte bună despre cum se citește o hartă poate fi găsită aici.

Al doilea obiect, în ordinea importanței, este busola. Nu necesită baterii, nu necesită pornirea sau oprierea, ci funcționează 24 de ore din 24. Dintre multele modele aflate pe piață, filozofia mea de viață spune să bag banii într-o sculă de calitate (producătorii pe care-i recomand sunt Silva, Suunto și Brunton), ce are inscripționată pe placa de bază măcar o scală centimetrică, utilă în calcularea distanțelor pe hartă. Modelele mai sofisticate (si mai scumpe) au, in general, scale gradate cu scările de 1:25.000, 1:50.000 și 1:100.000. Iarăși, un model cu lupă este extrem de util, permițând vederea detaliilor pe hartă și eventuala aprindere a focului, pentru cei mai dibaci.

Busolă SilvaAl treilea, surpriza emisiunii, este un carnețel cu foi impermeabile. Modelul pe care-l folosesc de obicei, un 3×5 inci produs de cei de la Rite in the Rain, are tipărite pe partea interioară a coperții frontale trei scale de calcul ale celor trei scări topografice uzuale enumerate mai sus, precum și o întreagă pagină cu conversia unităților metrice în unități imperiale (folosite în Marea Britanie și fostele colonii, inch, livră, gallon și alte asemenea), iar pe coperta posterioară sunt tipărite scările centrimetice și în inch, folosibile pentru măsurarea diferitelor dimensiuni și calculul lor. Carnețelul în sine este foarte util în luarea notițelor în teren, hârtia sa fiind făcută să reziste la orice tip de intemperii.

Coperta cu conversiirite_in_the_rain_pocket_top_spiral_yellow_3__91998.1458049128Al patrulea este un toc de protecție a hărții, ce poate fi improvizat dintr-o simplă pungă de plastic la nevoie. Modelele mai sofisticate sunt de la simple mape impermeabile de plastic până la biroul mobil de mai jos, pe pe lângă funcția de protecție a hărții mai posedă locașuri pentru carnetul de teren, creioane / pixuri / markere și busolă, la nevoie.

7855394bUltimul, cu voia dumneavoastă, este receptorul GPS. Unii îl folosesc ca sistem principal de orientare, uitând că funcționează pe baterii ce se pot goli și, până la urmă, este un sistem electronic ce se poate strica. Indiferent de marcă sau model, mai simplu sau mai sofisticat, eu prefer să-l folosesc numai ca supliment la hartă și busolă și nu ca mijloc principal de orientare.

Garmin eTrex

Garmin eTrex

Atât pentru azi, că-i duminică.

SERE (part 2)

campfireDragii moşului, hotărându-mă azi că-i zi de procrastinat (pentru cine nu ştie termenu’, gugăl it), sorbind un deget de samagon de sfeclă de la mama lui, de fapt de la mama colegului Tudor Levinţa, de la Facultatea de Topografie şi Cadastru a Universitaţii din Chişinău, am decis să împărtăşesc şi să cer sfatul altora, mai pricepuţi ca mine, despre ce şi cum kiturile de supravieţuire ce le port prin buzunare, spre nemulţumirea multora. În general, se spune că e bine să-ţi croieşti kiturile după necesităţile tale proprii, ferindu-te sau, în cel mai bun/rău caz, adaptându-le pe cele comerciale.

Pentru că, în general, eu nu port ţoale civile decât la ocazii festive, cum ar fi parastasele şi înmormântările (chiar şi la nunţi mă duc în camuflaj, vezi poza de mai jos), experienţa şi stilul de viaţă au dictat construcţia câtorva kituri diferite ca dotare şi dimensiuni.

1. După cum spuneam, pentru rarele ocazii când iau o pereche de jeanşi pe mine, din cauza dimensiunilor reduse ale buzunarelor, se foloseşte cel mai mic kit de survival. Găzduit de o cutie de mentosane de tip Altoid (având 86×53 mm) este compus din (de sus în jos şi de la dreapta la stânga) 2 plasturi impermeabili, un fluier de vestă de salvare, o busolă de tip Recta DT (ieşită din fabricaţie, din păcate, în urma cumpărării firmei elveţiene de către producătorul finlandez Suunto), o brichetă de tip Bic, o bucată de bandă adezivă lipită pe o hârtie cerată ce a ţinut pe vremuri (imemoriale) etichete de dischete (cine ştie ce-s alea primeşte bonus), sârmă de cupru pentru capcane, un ac cu aţă scoasă din suspantă de paraşută, pastile de purificat apa, încă un plasture, o lamă utilitară (la fel cum sunt cele de scraper de gheaţă), o bucată de bandă izolatoare care să ţină cutia închisă, o trusă de cusut cu aţă de diferite culori şi diverşi nasturi, o pastilă de spirt solid Esbit recuperată dintr-o raţie italienească (cu grosimea la jumătate faţă de pastilele normale), un desfăcător de conserve australian FRED (fuckin’ ridiculous eating device), nişte ace mici de siguranţă şi cutia în sine. Pentru puriştii care-mi vor sări în cap cu „unde-i cauciucu’ de păstrat apa” răspunsul e „n-am nici o problemă în ca scormoni prin gunoaie după un PET”, trebuie să recunoaştem că bidoanele astea de plastic le găsesşti aruncate oriunde.

2. Cutia ce-mi sta veşnic în buzunarul din stânga, pe picior (asta ca să ştiţi în caz că-s mort şi aveţi nevoie) este o fostă cutie britanică de cărat detonatoare, rămasă prin Norvegia şi adusă de poştă în Românica. În dânsa, cum se zice, lipită de capac este o bucată de bandă adezivă militară cu ceva ace de siguranţă mari prinse de ea, un fierăstrău sârmă (wire saw), o pătură de tip Sirius refolosibilă, o sobă pliabilă Esbit recuperată dintr-o raţie franceză RCIR, ceva duct tape, plasturi, două pungi de tip „hot beverage bag” păstrate de prin MRE-urile americane ce le-am halit de-a lungul timpului, în care se păstrează apa (mult mai bune decât cauciucurile), pastile de purificat apa, trei pastile de spirt solid recuperate dintr-o raţie lituaniană (da, şi ăştia au raţii preambalate pentru soldaţi), o busolă breloc Suunto (dotată cu termometru, scară de „wind chill” şi o mini-riglă bunicică de măsurat distanţe pe hartă), nişte chibrituri englezeşti pentru vânt puternic, un creion, un mini-briceag Victorinox, un FRED de desfăcut diverse, un fluier, o brichetă cu LED (folosibilă şi ca lanternă) şi două bucăţi de cauciuc de bicicletă, folosite la aprinderea focului.

3. În buzunarul de pe „capacul” fiecărui rucsac ce-l folosesc (sunt două, un Snugpak Sleeka Force 35 pentru plimbări de zi cu zi şi un monstru Berghaus Vulcan de 120 l, fără discuţie cel mai bun rucsac pe care l-am întâlnit vreodată şi-l folosesc la plimbările pe coclauri mai nebătute) stă câte o cutie de aftershave STR8, vopsită negru mat şi încărcată cu cele trebuincioase. Lipită pe fund cu duct tape este câte o pătură de survival de tip Sirius. În interior, iarăşi de sus în jos şi de la stânga la dreapta, ace de siguranţă (în plicul alb), fierăstrău sârmă şi fluier de salvare, chibrituri de vânt, câte o trusă de pescuit (ace legate, plumbi, nailon de 2-3 grosimi) în tuburi de Efferalgan, sobă pliabilă Esbit, un plic de sare, o busolă (modelele fiind Suunto A-30 şi Victorinox DT-120), un amnar mare Light My Fire, un creion cu banda adezivă înfăşurată pre dânsul, un încălzitor chimic, un şerveţel umed, o lamă de bisturiu şi o cutie cu 6 pastile de spirt solid Esbit, versiunea militară.

Două menţiuni se cer a fi făcute, sursa principală de foc fiind bricheta din fiecare kit, pentru că este mult mai uşor de folosit decât chibriturile sau amnarul, iar folosirea cutiilor de tablă asigură în general un recipient rezistent pentru sterilizarea apei prin fierbere precum şi protecţia mecanică a conţinutului.

Concluzia: nu sunt perfecte, dar sunt super bune la purtător. :D