BOB

IMG_20180209_143342_624

Dragii moşului, revenim pe sticla după o lungă absenţă, provocată de o bună perioadă de muncă şi de făcut prostii. Timp de două luni și 6000 kilometri am avut timp să mai învăț de-ale Rinocerbului (spoiler alert), de-ale pregătirii şi multe alte asemenea.

Una dintre pățaniile din această perioadă a fost înfigerea într-un mal de nisip din zona extrem de rurală a frumosului județ Mehedinţi (care alături de Vâlcea este unul din cele mai subapreciate din România), întâmplare ce mi-a dat una peste ochi, trezindu-mă că toate proviziile existente se limitau la un litru de suc și o minusculă conservă de ton. Drept urmare, ajuns acasă am scotocit prin dulapul cu echipamente şi am încropit ceea ce se numeşte Bug Out Bag sau, în cazu’ meu, Get Home Bag.

În esenţă, este compus dintr-un rucsac de 35 litri, îndopat cu haine de schimb, trusă medicală, haleu, apă şi accesorii.

Rucsacul este un Snugpak Sleeka Force 35 fabricat în Anglia, cu două buzunare laterale şi unul în capac, cele laterale conținând două pet-uri de apă minerală, iar cel din capac un survival kit mare detaliat aici, un cuţit Mora Basic, un set de tacâmuri, o cănuţă flexibilă suedeză, dopuri de urechi şi o mască facială, foarte bună pentru filtrat praful şi alte asemenea.

IMG_20181120_163044

Hainele de schimb constau în două aşa numite skivvie roll-uri, compuse fiecare dintr-un tricou şi o pereche de şosete rulate în aşa fel încât să ocupe cît mai puţin loc posibil, detaliat în poza de mai jos, precum şi o jachetă cu GoreTex, nimerită pe timp de ploaie. Textiliştii pot adăuga şi o pereche de chiloţi, detaliu vestimetar ce pe mine mă depăşeşte.

IMG_20181120_162943

6a67805a-a0c9-4aa4-9061-7966dcbd9b17

Trusa medicală este o Deuter medie, modificată faţă de dotarea standard, al cărei conţinut faţă de cel din poze s-a modificat prin înlocuirea unei role de pansament cu un bandaj israelian de 4 inci sau 10 cm.DSC02955 DSC02956 DSC02957 DSC02958 DSC02959

Aşa cum am zis, apa este în cantitate de 4 litri, compusă din două bidoane amplasate în buzunarele laterale ale rucsacului.

Haleul este compus dintr-un pouch mare acoperit cu molle, cu diversele componente amplasate pe căprării, în pungi de plastic păstrate din MRE-uri, ce pot fi folosite şi ca recipiente pentru strângerea şi încălzirea apei.

IMG_20181120_163157

Primul pachet este compus din energizante, recte miere, jeleu de struguri, unt de arahide, plicuri cu prafuri isotonice de dizolvat în apă, bomboane cu cofeină şi dropsuri, chestii care dau energie rapid şi pot fi consumate din mers.

IMG_20181120_171322

Al doilea este compus din bauturi calde, cu apă încinsă cu încălzitoarele chimice din aceleaşi MRE-uri, în componenţa kitului de potol intrând cinci asemenea trăznăi. Conţine ness, 3în1, extract de ceai din raţiile germaneze EPa, un plic filtru de cafea auto-conţinut, un plic de un fel de Coldrex suedez, precum şi plicuri de zahăr, absente din poză.

IMG_20181120_170452

Kitul de condimente conţine plicuri de ketchup, muştar, maioneză, sos de friptură, Tabasco, precum şi pliculeţe de sare şi piper plus şerveţele umede, iarăşi absente din poză.

IMG_20181120_171017

Felurile principale constau în plicurile principale din MRE-uri şi raţii englezeşti, anume ton, salate de paste, carne înăbuşită cu legume şi mere felii, precum şi două cutii mici de ton, îndesate pe laterale. In general, mă feresc de cutiile de conserve, preferând plicurile, mult mai comod de stocat.

IMG_20181120_173124

IMG_20181120_173414

Pâinea este reprezentată de două pachete de biscuiţi din MRE-uri, necesare pentru fibrele alimentare şi volum, constipaţia is not fun.

IMG_20181120_173315

Tot calabalâcul ăsta stă în maşină, gata de folosire la nevoie, eventual putând fi luat în spate şi cărat lejer, dacă situaţia impune. Oferă mijloacele de substinenţă pentru 24-48 de ore, timp arhisuficient pentru ajungerea (cel puțin în cazul României/Europei) într-o zonă populată.

 

Pricepenii: Primitive

Ghid turistic

Ghid turistic

Dragii moșului, mă uitam deunăzi la ultimele trenduri în materie de luptă ale soldaților moderni. Drone, rachete, multiroale și alte asemenea. Totul pentru a rașcheta inamicul de la distanță. Dar când a fost ultima șarjă de baionetă? Răspuns: în 2004, iar ultima utilizare înregistrată a fost în 2009, în Afganistan, când un locotenent britanic, rămas fără muniție, a hăcuit un taliban și a scăpat cu viață.

Dincolo de întrebarea ”mai are soldatul modern coaie să ucidă un om de aproape, cu baioneta, lopata de infanterie sau mâinile goale?” se ridică impresia că tehnologia duce pe un drum greșit în privința milităriei, după părerea mea. Prea multa încredere (oarbă) în tehnologie va duce la eșecuri și pierderi de vieți omenești.

Nu mă înțelegeți greșit că mi-aș băga unghia în gât că acum 20 de ani, când îmi făceam ceea ce se numea pe atunci ”stagiu militar obligatoriu” mi-aș fi dorit să fi avut GPS sau vreun ACOG instalat pe AKM-ul meu fabricat în 1973. Nu. În schimb instructorii mei (încă îi țin minte pe Minea și pe Dănilă, supranumit ”Diles”) au fost suficient de încăpățânați ca să-mi bage în cap utilizarea sistemului clasic de ochire, cu cătare-înălțător, citirea unei hărți, folosirea busolei BI-69 și alte asemenea chestii. Singura chestie pe care aveam ocazia s-o învăț și am făcut prostia să n-o fac a fost alfabetul Morse/telegrafie, ceea ce-ar fi prins bine.

N-am nimic împotriva tehnologiei, dar oricând voi avea nevoie voi apela la metodele basic level. La restriște, mai ales într-un loc necunoscut, va trebui sa-mi folosesc pumnii, coatele, genuchii, un cuțit sau altă armă improvizată ca să fac rost de un AK sau altceva de genul ăsta, care va veni, mai mult ca sigur, fără ACOG, Aimpoint și cu o rezervă limitată de muniție. Va trebui să știu să opresc o hemoragie, să improvizez o atelă sau un bandaj ocluziv, să fac un foc, să purific apa așa încât să nu dau în dizenterie (să te caci pe tine is not fun), să ajung într-un loc anume folosind o hartă și busola (sau soarele și Steaua Polară), să conduc o mașină/camion/motocicletă, eventual să vorbesc limba locului unde mă aflu, fără să car o grămadă de echipament pentru fiecare din cele mai sus în parte.

Niște țoale comode, care să nu bată la ochi, o pereche de ghete/bocanci solide, un ceas la mână (cu care mă pot și orienta la o adică), un micro/mini survival kit, ceva în care să car apă, eventual un rucsăcel în care să pun diverse (haine de schimb/ploaie, trusă medicală, mâncare, alt container cu apă, hârtie inginerică, ceva unelte, muniție, etc.), lucruri care nu depind de curent electric/baterii sau semnale exterioare man-made și un bagaj de cunoștințe bogat vor scoate pe oricine la liman, ajutate de o doză oarecare de noroc.