Drajilor, după ce-am discutat despre cea mai bună sculă de cotoit ţestoase şi nu numai, înainte de weekend vom trece în revistă alternativele vestice şi mult mai puţin folosite.

Vom începe prin a ne băga nasu’ în bucătăria bunilor mâncători de reni cu gem de merişor şi posesori de IKEA.Vom vorbi despre  o sculă apărută acum 64 de ani, din mintea creaţă a doi suedezi dibaci, Hugo Abramson şi Harald Jentzen, şi pusă în producţie la atelieru’ de cazane Carl Gustav Stads Gevärsfaktori, de unde-şi trage şi numele. Introdusă în dotarea armatei regale suedeze în 1948 sub numele de 8,4 cm Granatgevär m/48 (Grg m/48), a îndeplinit rolul de aruncător antitanc portabil, similar americanei Bazooka sau germanului Panzerschreck. Spre deosebire de acestea, ţeava ghintuită permite stabilizarea giroscopică a proiectilului şi nu folosirea aripioarelor de ghidare, prin aceasta crescând puterea explozivă.

Folosind principiul tunului fără recul, Carl Gustav îşi expediază proiectilele cu o viteză de 290m/s, superioară oricărui alt model din clasa sa, ceea ce oferă o precizie sporita la distanţe de 400 metri şi peste. Modelul actual, M4, apărut în 2014, a înlocuit construcţia din metal masiv cu o cămaşă subţire de titan îmbrăcată în fibră de carbon, piesele auxiliare fiind fabricate din plastic si aluminiu, astfel greutatea fiind redusa de la 16,35 kg la numai 6,6.

Considerat o sculă polivalentă prin excelenţă, Carl Gustav este preferatul forţelor speciale şi a unităţilor de infanterie uşoară, fiind deosebit de eficient împotriva tancurilor din generaţia 1950-1960, a buncărelor (muniţia HEDP FFV 502 este „reglată” pentru a exploda la impact sau la o zecime de secundă după penetrarea unui zid doar prin rotirea cu 180 de grade a proiectilului înainte de introducerea în lansator), a infanteriei în câmp deschis sau, după modelul Bundeswehr-ului, pentru iluminarea câmpului de luptă. A fost folosit ca armă anti-navă de către Royal Marines în timpul războiului din Falkland şi cu foarte mult succes împotriva talibanilor de către infanteria uşoară canadiană (Princess Patricia Light Infantry) în Afganistan. Carl Gustav este folosit în general de către o echipă de doi oameni, trăgător şi încărcător, şi poate fi folosit din orice poziţie de tragere, în picioare, aşezat, în genunchi sau culcat, având posibilitatea de a monta un bipod de stabilizare în suportul pentru umăr.

Muniţia folosită în general pentru M4 este: High Explosive Dual Purpose (HEDP) – FFV502, High Explosive Anti-Tank (HEAT) – FFV551, FFV561, FFV751 – proiectil cu încărcătură tandem, High Explosive (HE) – FFV441, FFV441B, Iluminare – FFV545, Fumigen – FFV469.

Progenitură a cofetăriei germaneze Dynamit Nobel, RGW90 Matador este o dihanie foarte bine adaptată mediului urban, unde găseşte pradă din belşug. Foarte iubiţi de flăcăii din Bundeswehr, IDF şi Royal Army, fraţii mai mari Matador AS (anti structure) şi Matador WB (wall breaching) reprezintă nişte jucării foarte utile în eliminarea diverşilor indezirabili care au chef de airsoft cu cine nu treb’e. Diferenţa între cele două modele constă în capul de luptă, la AS fiind de tip precursor exploziv şi grenadă penetrantă (mai pre româneşte, precursoru’ face gaură în zid, grenada explodează în interior), iar la WB este de tip EFR (Explosive Formed Ring), ce poate face o gaură de mărimea unui om într-un zid de cărămidă. La cererea flăcăilor veseli din KSK (Komando Spezial Krafte), cofetăria a clocit un nou fursec,  pre numele lui RGW90 / Matador MP, MP venind, binenţeles, de la MultiPurpose. S-a urmărit reducerea greutăţii, o precizie mai mare şi o utilizare mult mai generală. Acestea s-au realizat prin folosirea unui nou sistem de ochire optronic şi a unui cap de luptă programabil. Noul sistem are o rază de acţiune de 1200 de metri, trăgând la cântar numai 14 kg faţă de cele 16 ale modelului AS.

Ochitorul Zeiss Optronic Dynahawk este un  sistem de control al focului extrem de sofisticat, cuprinzând un vizor optic cu factor de mărire 5,5x, un telemetru laser cu o precizie de ± 1m la distanţa maximă de tragere, senzori atmosferici (presiunea/temperatura aerului, viteza vântului, etc.), un colimator electronic ce permite angajarea automată a ţintelor statice sau mişcătoare şi o interfaţă cu arma ce permite programarea capului de luptă.

Cerinţa principală a unui sistem multifuncţional, pentru a elimina necesitatea unor muniţii specializate pentru fiecare tip de ţintă, a dus la dezvoltarea unui cap de luptă optimizat pentru angajarea diverselor obiective în mediu urban, ca buncăre, poziţii întărite, zidărie, vehicule uşor blindate şi încăperi distincte. După tipul de ţintă întâlnit, capul de luptă poate genera fragmente şi efect de suflu sau poate acţiona ca proiectil HESH (High Explosive Squash Head). Focosul poate lucra şi ca lovitură „airburst”, explodând deasupra ţintei, distanţa şi timpul de explozie fiind setate automat de către sistemul de ochire. Încărcătura explozivă este îmbrăcată în elemente preformate din oţel aliat cu wolfram, majoritatea dispuse în partea din faţă, formând astfel o „ploaie” de fragmente letale pentru infanteria adăpostită în tranşee. În afară de modul „airburst”, focosul mai are patru moduri de lucru, în cazul zidurilor şi a blindajului fiind utilizat unul din modurile HESH, în cazul buncărelor fiind utilizat modul impact-long delay, iar pentru distrugerea camerelor unei clădiri fiind utilizat modul impact-short delay sau long delay, în funcţie de adâncimea camerei şi de distanţa ferestrei de zidul posterior. Focosul detectează automat tipul de ţintă şi alege modul de explozie în concordanţă.

Moştenitoarea unui ADN de renume, cu nume sonore în arborele genealogic, ca RPG-7, cea mai bună scuipătoare antitanc din lume, sau desfăcătorul de Abrams-uri şi Merkava, RPG-29 Vampir, baclavaua noastră a fost realizată la cererea Iordaniei (pentru necunoscători, Iordania este considerată a avea cea mai avansată tehnologic armată dintre ţările arabe, având în dotare nişte birouri de cercetare foarte serioase, fiind impulsionate de regele Abdullah al Doilea, şcolit la Sandhurst şi fost comandant, extrem de respectat datorită meritelor de oamenii din subordine, a trupelor speciale iordaniene) ca o sculă multifuncţională/modulară destinată infanteriei. Pe scurt, constă într-un modul de comandă, ce serveşte şi pe post de container/protecţie pentru sistemul de ochire, şi module conţinând rachetele de diverse tipuri, până acum fiind disponibile cumulative şi termobarice de calibrele 72,5 mm şi 105 mm. Racheta de tip PG-32V este un proiectil tandem de tip HEAT de calibrul 105 mm, optimizată pentru utilizare împotriva tancurilor echipate cu blindaj exploziv de tip ERA, cu o putere de penetrare de 700 mm. Proiectilele termobarice sunt optimizate împotriva infanteriei şi a lucrărilor de fortificaţii/clădirilor. În lucru se găsesc proiectile dirijate şi un sistem de telecomandă pentru acţionarea de la distanţă. Aflată în producţie în Rusia şi Iordania, baclavaua noastră se pregăteşte de apariţie şi prin alte locuri, licenţa fiind cumpărată de Brazilia şi Argentina. În 2010 Rusia a livrat 1500 de lansatoare armetei libaneze şi un număr nedezvaluit celei mexicane.