Dragii moşului, zilele trecute guvernul ce cârmuieşte destinul poporului frate lituanian a scos pe piaţă o broşurică de vreo 70 şi ceva de pagini, în care explică cetăţenilor ce-i păstoreşte ce trebuie făcut în cazul unei invazii ruseşti. Clar, cu subiect şi predicat, aţi citit bine: invazii ruseşti. Inclusiv armele, mijloacele de luptă blindate, grenade, mine, etc. La coadă sunt explicate metode de survival, copiate din manualele bune aflate pe piaţă (SAS survival manual, Overlevnad al armatei suedeze, FM 21-76 al US Army) şi aduse la zi.
Un pic de istorie se impune, pentru cei ce nu o ştiu (şi vor fi condamnaţi să o repete):
– ţările baltice au o lungă tradiţie în războiul de gherilă împotriva Armatei Roşii, imediat după revoluţia bolşevică, apoi în timpul ocupaţiei naziste, apoi după cel de-al doilea război mondial, când foştii membri ai LVR (Lietuvos vietinė rinktinė – Forţele de Apărare Teritorială Lituaniene), unitate de luptă anti-partizani, şi ai diviziilor SS baltice (a 20-a divizie Waffen SS, 1st Estonian), precum şi membrii acestora care au scăpat spre Marea Britanie şi Suedia s-au organizat ca Forest Brothers, denumirea generică sub care partizanii anticomunişti din ţările baltice, alături de aşa numiţii „cursed soldiers” din Armia Krajova poloneză şi luptătorii anticomunişti români au luptat împotriva invadatorilor sovietici şi a regimurilor impuse de aceştia. Ajutaţi sporadic de britanici şi de suedezi, prin infiltrari de oameni şi echipament (operaţiunea Jungle, desfăşurată de MI6 între 1948 şi 1955, când a fost anihilată de NKVD), aceştia au luptat pe durata a mai bine de 10 ani cu forţele sovietice, bilanţul urcând la 50,000 de victime.
– beneficiind de experienţa Unităţilor Auxiliare ale Home Guard şi mai apoi de expertiza şi structura SOE (Special Operations Executive), considerată cea mai titrată organizaţie pentru război subversiv, după cel de-al doilea război mondial Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii au decis crearea unor unităţi paramilitare de luptă împotriva unei ipotetice invazii sovietice a Europei de Vest, compuse din „celule” de luptători şi depozite ascunse de armament, specializate în asasinate, sabotaje şi război de gherilă.
Unul dintre puţinii istorici care s-au ocupat de acest „amănunt” al Războiului Rece, Daniele Ganser, spune în cartea sa NATO’s Secret Armies:
„Coordinated by the North Atlantic Treaty Organization (NATO), {the secret armies} were run by the European military secret services in close cooperation with the US Central Intelligence Agency (CIA) and the British foreign secret service Secret Intelligence Service (SIS, also MI6). Trained together with US Green Berets and British Special Air Service (SAS), these clandestine NATO soldiers, armed with underground arms-caches, prepared against a potential Soviet invasion and occupation of Western Europe, as well as the coming to power of communist parties. The clandestine international network covered the European NATO membership, including Belgium, Denmark, France, Germany, Greece, Italy, Luxemburg, Netherlands, Norway, Portugal, Spain, and Turkey, as well as the neutral European countries of Austria, Finland, Sweden and Switzerland.”
Gata cu istoria, ne întoarcem în ziua de azi. Cum ar arăta un Gladio 2.0? Cu oameni antrenaţi în cyberwarfare, arme şi dispozitive explozive „tipărite” la imprimante 3D (aşa cum am zis aici şi aici), cu informaţii adunate rapid şi uşor cu un smartphone şi transmise printr-o staţie SATCOM sau un telefon de tip Thuraya sau Inmarsat, o campanie de networked guerilla va contracara războiul hibrid al Rusiei? Asta sa fie generaţia a 5-a a războiului?
