Bărbatul grizonat desfăcu lacătul de pe zăvorul containerului și deschise ușa.

– Sesam, deschide-te! spuse el rânjind, trăgând din trabuc.

– Ce-ai adus aici? întrebă Bărbosul.

– Ce-ai cerut și încă ceva pe deasupra, spuse americanul.

Bărbosul desfăcu prima cutie, marcată cu ”Toyota Gibraltar Stockholdings”

– Bănuiesc că comanda a fost făcută pentru vreun ONG obscur dedicat ajutorării copiilor oropsiți, spuse el.

– Ce nu știi, nu te îngrijorează, primi răspuns.

– Tănase, pentru fiecare mașină, câte o cutie de-asta verde în spatele scaunului șoferului, o cutie de carton cu ulei, încă două bidoane de 5W30, filtru de aer, motorină, ulei, ulei de transmisie câte 9 litri de fiecare mașină! Pune o tubulară de 14 pe un antrenor și dă-i la Dumbravă să faceți întreținerea!

– Ce sunt astea, domn maior? întrebă soldatul privind cutia de plastic pe care scria mare PROXXON.

– Truse de scule, cele mai compacte și mai complete care se găsesc… primi răspuns de la Dumbravă.

– Tu de unde știi?

– Am una acasă, spuse celălalt. Bănuiesc că puteau avea orice marcă de scule, dar dacă vând modelul ăsta de 30 de ani, sunt ceva de capul lor…

– Auzi mă, de unde știți voi ce și cum cu mașinile astea?

– Tu ce mașină ai acasă?

– Un Passat, spuse Tănase.

– Aaaa, ești șofer de Passerati, spuse Bela cu nasul în cana de cafea.

– Da, ce-are Passerati?

– Nu-i Toyota! răspunse lunetistul ungur.

– Adică? întrebă Tănase nedumerit.

– Băi pisic, ești aici de 4 luni, replică ungurul. Câte Passat-uri ai văzut tu în 4 luni pe aici?

– Niciunul, răspunse umil Tănase.

– Dar câte Toyote ai văzut?

– Toate! se auzi vocea lui Dumbravă.

– De ce crezi tu că-s numai Toyote și foarte, foarte rar altă marcă de mașină?

– Pentru că rezistă, se auzi vocea lui DeeJay. Nu poți să distrugi o Toyota. Au încercat unii și alții, în multiple rânduri. Nu le-a ieșit. Asta e mașină să o lași moștenire la nepoți…

– Bun, care e faza cu astea, vă văd cunoscători…

– Land Cruiseru’ 79, pe care îl ai în față, folosește aceleași uleiuri și aceleași filtre pe care le folosește Hiluxu’ meu de acasă. Singurul filtru diferit e ăla de aer. La Hilux e o chestie cât tamburu’ de la mașina de spălat, la asta e cât roata de căruță. Ai motor 1HZ de 4200 centimetri cubi cu 130 de cai extrem de relaxați putere, pe când tu la Passerati ai 190 de cai cu motor de 2000. Al tău e turbo, ăsta nu. Al tău are tot felu’ de căcaturi electronice în el, ăsta e mecanic pur. E Euro zero, nu se poate folosi în Europa. E făcut să reziste, nu să fugă, nu să emită poluare puțină. La un milion de kilometri abia și-a făcut rodaju’, în pula mea…

– Explică-mi faza cu filtrul de aer?

– Sunt filtre cu efect de ciclon, spuse DeeJay. Îți învârt aerul în carcasa filtrului așa încât forța centrifugă îți scoată prafu’ în exterior și să nu înfunde filtru’. Le schimbi la 15 mii de kilometri, da’ poate să meargă și 30 de mii, daca-l sufli cu aer comprimat. Nu e recomandabil, da’ când situația e nasoală, te descurci…

– Chiar vă pricepeți, să-mi bag cracu’…

– Păi e simplu, măi copile, spuse Bennett. Ai cam aceeași mașină și acasă, cu același motor, cam aceleași scule, aceleași consumabile necesare. Eu am un Land Cruiser 80 din 1997 în State, fix cu motorul ăsta. Am mașina aia de 30 de ani, am făcut întreținerea de mii de ori la motorul ăla, știu să schimb filtrele cu ochii închiși…

– Trusa de scule e aceeași la toate mașinile, stă în același loc, piesele de rezervă la fel, nu stai să orbecăi după ele și să pierzi timpu’, spuse Bela.

– La fel și-n buzunare, spuse Bărbosul. Cheile de la casă în dreapta, cheile de la mașină și telefonul în stânga. Portofelul cu acte în dreapta pe picior, trusa de prim ajutor în stânga pe picior. Am pățit ceva, oricare dintre noi știe unde găsește bandajul ca să oprească sângerarea…

Tănase privi grupul ce trebăluia în jurul celor două mașini cu capotele ridicate. Începea să înțeleagă gașca Bărbosului.

– Să-mi bag pula, câte am de învățat…

– Eu ți-am zis că școala de FOSi o sa fie vacanță în comparație cu timpul petrecut cu noi, puștane, spuse Dumbravă.