Prim ajutor

Dragii moșului, azi vom bârfi pe teme medicale. Nu numai despre cum se repară cei din șatră, ci mai ales cum se face pentru a-i menține într-un chef de cotonogeală maxim și cum să se repare mult mai repede.

Unul dintre avantajele voluntariatului meu într-o echipa de cautare-salvare (echivalentul urban al Salvamontului) este contactul cu niște oameni extrem de bine pregătiți și mai ales entuziaști în meseriile lor, ce încearcă pe cât posibil să fie la curent cu ultimele noutăți în domeniu, ceea ce se traduce prin multe vieți salvate. De unde rezultă că mereu sunt pus (nu că nu mi-ar place) să actualizez ceea ce știu și să învăț lucruri noi.

Pentru a stabili datele problemei, majoritatea grupărilor insurgente iau naștere și acționează în zone izolate, cu relief accidentat, de obicei împădurite sau în cartierele sărace ale orașelor din lumea a 3-a. De aici rezultă câteva probleme pe care le vom dezbate în continuare.

1. În primul rând, o stare bună de sănătate se obține cel mai simplu prin prevenirea bolilor. Un trup slăbit de boli digestive (dizenterie, holeră), pulmonare (gripă, TBC) nu va da niciodată un randament bun în luptă. Unul dintre cele mai bune manuale de medicină, Where is no doctor (pe care o gasiți pentru download aici), scris pentru a fi utilizat de persoanele fără pregătire medicală specifică, evidențiază importanța igienei personale, a odihnei suficiente, a sterilizării apei de băut și a unei alimentații cât de cât echilibrate. Prin igiena personală se previn bolile de piele și tifosul (răspândită prin păduchi și purici), prin sterilizarea apei (contrar multor tehnici moderne, cea mai eficientă este fierberea apei) și prin gătirea corespunzătoare a alimentelor sunt eliminate bolile digestive, febra tifoidă și dizenteria, iar o alimentație echilibrată, ce trebuie să cuprindă ceva verzituri și carne, va evita boli ca scorbutul și va asigura necesarul de vitamine și proteine necesar unei bune funcționări a organismului. Un pic de atenție este necesară pentru a nu consuma în exces carnea slabă, ce duce la așa numita ”otrăvire cu proteine”, o formă de malnutriție caracterizată prin absența nutrienților găsiți în grăsimi și carbohidrați, semnalată de simptome precum oboseala, diaree, dureri de cap, o tensiune scăzută a sângelui și un puls slab.

2. Un curs de prim ajutor de tip FACT (First Aid and CPR Training) sau WFR (Wilderness First Responder), ce implementează ultimele protocoale în domeniu (în Europa, ERC 2010) va asigura toate cunoștințele de bază, punând accent pe tehnicile expeditive și mijloacele improvizate de tratament al traumelor, reducând astfel nevoia de echipament medical specializat, în același timp asigurând protecția victimelor împotriva factorilor de mediu și a problemelor cauzate de aceștia (hipotermie, hipertermie, șoc termic). Binențeles, tehnicile specifice pot fi aplicate atât pe membrii șatrei proprii, cât și pe alții, câștigând astfel bunăvoința populației locale. În pozele de mai jos aveți exemplificat certificatul de competențe al subsemnatului, pe care trebuie să-l reactualizez prin luna aprilie. 😀

3. În urma cercetărilor statistice în GWOT (Global War On Terror) s-a stabilit ca majoritatea urgenţelor medicale pe câmpul de luptă se încadrează în trei mari categorii, anume hemoragii ale extremităţilor (braţe, picioare, cap) – 60%, răni toracice / pneumotorace sufocant – 33% şi obstrucţii ale căilor aeriene – 6%. Toate celelalte cauze luate la un loc reprezintă mai puţin de 1%. Prima categorie se rezolvă foarte simplu prin presiune directă și/sau garou (ultimele protocoale au recunoscut eficiența acestui străvechi mijloc medical), cea de-a doua prin pansament ocluziv al peretelui toracic și decompresie, iar ultima, simplu, prin aspirare și îndepărtarea corpilor străini. În caz de răni grave la nivel facial sau cranian, se pot folosi sonde nasofaringiene din cauciuc moale. Toate aceste tehnici primare se încadrează în Suportul Vital de Bază (Basic Life Support – BLS) ce este predat în cadrul cursurilor de prim ajutor menționate mai sus.

Concluzionând, mai mult de 80% din nevoile medicale ale unei celule insurgente (triaj, răni, fracturi, afecțiuni produse de factorii atmosferici) pot fi asigurate de membrii proprii, ce pot fi instruiți folosind cursurile Crucii Roșii internaționale sau a unor medici simpatizanți, care pot asigura restul de 20%. Antrenamentul este simplu, rapid si eficient, ducând astfel la majorarea capacității de luptă.