Higher grounds

Dragii moşului, stând la o cafea îmbunătăţită (tovarăşu’ Carolans sa trăiască) şi gândindu-mă ce să pun în rucsac pentru o plimbare prin Retezat săptămâna viitoare, în compania bunului prieten Vulturu’, pentru a asigura asistenţa medicală la Oslea Night Ridge (care vă nimeriţi pe acolo, băgaţi-vă în seamă), mi-am dat seama că am neglijat un aspect fundamental al pregătirii şi echipamentului specific în cazul insurgenţilor: lupta în munţi. Deoarece, în general, insurgenţii ce folosesc zonele montane ca refugiu sau câmp de luptă sunt localnici, deci aclimatizarea, pregătirea fizică şi cunoştinţele despre supravieţuire în teren sunt înnăscute, adversarii, în general flăcăi de asfalt dedulciţi la McDonald’s, vor avea mari probleme. După cum spuneam şi altă dată, una e să fii capră de munte şi alta măgar cu samar.

terrainAşa cum se vede în imaginea de mai sus, armata americană împarte terenul montan în trei nivele de dificultate, primul fiind cel din fundul văilor şi de-a lungul principalelor căi de comunicaţie (cum ar fi pasurile/trecătorile), cel de-al doilea fiind versanţii iar ultimul fiind vârfurile montane. Cele două nivele superioare sunt foarte greu de abordat în lipsa unui antrenament şi echipament specific. După mai bine de 10 ani de luptă în Afganistan (o ţară plicticoasă, plină de pietre, bolovani, munţi şi alte asemenea), yankeii şi-au dat seama ca iarna nu-i ca vara şi că soldaţii lor au nevoie de nişte jucărele care să la ţină oasele întregi. Aşa a apărut, printre altele, trusa/kitul HAM. Denumirea vine de la High Angle Mountaineering, fiind un sistem de echipamente destinate sporirii siguranţei utilizatorului în teren accidentat.

Lăsând miştourile la o parte, orice vânător de munte sau alpinist vă va spune că există câteva lucruri în echipamentul său care sunt numai şi numai ale lui, lucruri ce nu se împrumută nici celor mai apropiaţi prieteni, lucruri de care depinde viaţa sa. Pentru că pe munte, riscurile de accidente grave sunt mult mai mari şi că orice piesă de echipament deteriorată va ceda, mai devreme sau mai târziu, cu consecinţe catastrofale de cele mai multe ori. Aşa că armata americană a dat sfoară în ţară şi Natick Soldier Center a selectat câteva piese de echipament montan comerciale, pe care le-a integrat într-un kit destinat unei grupe de 40 de soldaţi cu instruire minimă in teren montan. Deloc ciudat, majoritatea echipamentelor vin de la liderul de piaţă, producătorul francez Petzl, companie ce a condus domeniul echipamentelor specifice de la formarea sa în 1975. Pe scurt, un kit HAM conţine 40 de hamuri de alpinism, 80 de carabiniere blocante, 80 de carabiniere neblocante, 80 de anneau-uri (chingi de nylon), 40 de dispozitive de rapel, două role de cordelină, două corzi statice de 10,5 mm diametru si 50 m lungime, un dispozitiv electric de tăiat coardă şi un dispozitiv de spălat coarda.

Şi acum să le luăm pe căprării:

Hamul: Petzl Pandion. Un model de foarte bună calitate, simplu, extrem de uşor, foarte flexibil, pentru începători, dar foarte solid, perfect pentru cea fost gândit: utilizarea pentru excursii pe teren accidentat, gheţari şi trasee uşoare de alpinism.

petzl_pandion05_w500Carabiniere: 2 blocante Petzl Attache şi 2 neblocante Petzl Owall, ambele cu o rezistenţă pe axa majoră (de-a lungul carabinierei) de 2,3 tone, fabricate din duraluminiu şi cu o greutate de 80 g pe bucată. Avantajul carabinierelor pară, cum e Attache, este că permite rapelul pe nod semicabestan, fără blocator, opt de rapel sau alte dispozitive.

132284_5947_m2pet211_1

Anneau-uri: 2 bucăţi, din nylon , cu o lungime de 120 cm fiecare şi o rezistenţa la rupere de 2,2 tone.

5161Dispozitiv de rapel: Petzl Reverso 4. Dispozitiv de rapel-asigurare universal, recomandat începătorilor, extrem de simplu şi de eficient, ce nu conţine piese mecanice ce se pot defecta. O greutate de 59 de grame.

228291_7049_lToate cele de mai sus constituie echipamentul PERSONAL al soldatului, ce nu se împrumută, nu se pierde, nu se scapă din ochi. Toate jucăriile enumerate se găsesc la orice magazin de munte din România, costul total al achiziţionării ridicându-se la 600-700 lei.

La acestea se adaugă per pluton 2 corzi statice de 50 m lungime, cu o rezistenţă certificată la rupere de 3,1 tone şi o rolă de cordelină pentru noduri de asigurare Prusik şi utilizări auxiliare.

Pornind de la succesul acestui kit, compania Petzl, în colaborare cu alte firme din domeniu (BlueWater Ropes, Yates Gear, Arc’teryx) a dezvoltat kiturile ACT (assault climbers team) destinat căţărătorilor avansaţi şi kitul SOS (Special Operations System) destinat accesului şi salvării în teren dificil.

Ca supliment, un ham improvizat din coardă, nerecomandat decât în caz de extremă urgenţă:

My name is Buridan. Măgaru’ lu’ Buridan.

 

Țestoasa 2.0

Țestoasa 2.0

Dragii moșului, profitând de febra mea musculară de azi, vom bârfi despre încărcătura ce-o poartă lumea în luptă. Recent apărut, un articol de prin țara vărului Barack Hussein (ne tragem, zic gurile rele, din aceeași maimuță, da’ ai lui au rămas mai mult la bronzat în Africa) face comparație între un luptător cu sulița al falangelor macedonene, un legionar roman, un Pashtun din Afganistan si un soldat american, aflat la bronzat în aceeași țară, si mi-a dat oareșce idei. Mai ales că în poza de deasupra îl aveți pe subsemnatu’ pe post de țestoasă.

Primul pe listă, macedoneanul nostru va căra, cu foarte puține excepții, nu mai mult de 23 kg, acestea cuprinzănd armura, scutul, sulița, sabia, echipamentul de luptă. La acestea se adaugă, în marș, aproximativ 10-12 kg de hrană, iar hainele, încălțămintea, cazarmamentul, apa mai adaugă în jur de 9 kg, ducând totalul la un 40-42 kg în marș și nu mai mult de 30 kg în luptă, considerând că potolul, cazarmamentul și o parte din apa transportată au rămas în tabăra. Deci 30 kg cu totul, într-o bătălie unde nu se cere să fie foarte mobil.

Al doilea, romanul va avea de transportat un maxim de 35 kg, dar cel mai adesea încărcătura sa va fi de aproximativ 27 kg, iar în luptă, ținând seama de tehnicile de război ale legiunilor (oprit, făcut tabără, construit lucrări de apărare, odihnă, în timp ce comandanții planifică următoarele operațiuni și ce cavaleria va face recunoașterea terenului) va pleca cu o greutate de 14, maxim 19 kg aceasta cuprinzând haine, armură, arme, etc.

Mujahedinul de serviciu

Mujahedinul de serviciu

Paștunul se va avânta în jihad cu un Kalașnikov (3,5 kg), 120 de cartușe în patru încărcătoare (poate, cu o greutate totală de 4 kg), o jachetă de camuflaj pe care a cumpărat-o din bazar, ceva haine murdare (ținând seama de obiceiurile locale, mizeria de pe ele ar cântări mai mult decât hainele în sine), sandale (să presupunem că hainele trag 2-3 kg la cântar), ceva alune, pită și carne uscată sau ceva smochine ca hrană (maxim un kilogram), un bidon cu un litru de apă (1 kg), să spunem că ar avea un ”șorț” port-încărcător din pânză (0,5 kg), și, dacă este bulibașă (șef de echipă), mai adăugăm o stație radio de tip ICOM sau Motorola cu baterii și un set de rezervă (iar 0,5 kg). În totalitate, cam 12-13 kg cu tot ce are pe el.

Caravană

Caravană

Cireașa de pe tort, pifanul american. Mai jos aveți un tabel cu încărcăturile pe care le duce fiecare ”specialitate” în spate. Greutățile sunt date în livre, pentru conversia în kilograme împărțiți la 2 (1 livră = 0,453 kg).

Tabel încărcături

Tabel încărcături

Pentru necunoscători, ”fighting load” denotă încărcătura purtată în luptă, compusă din haine, încălțăminte, cască, baionetă, vestă port-încărcător și o cantitate redusă de muniție. ”Approach load” cuprinde hainele, arma, o unitate de muniție (300 cartușe), vesta port-încărcător și un rucsac de mici dimensiuni. ”Emergency approach load” constă în tot ce trebuie pentru operațiuni de câteva zile în teren ce nu permite folosirea altor mijloace de transport. În caz de nevoie, încărcături de până la 55 kg pot fi cărate pe o distanță de 20 km într-o zi.

Un asemenea nivel de încărcare va limita mobilitatea oricărei unități militare și o va forța să folosească cele mai ușoare căi de comunicație, căi ce pot fi foarte ușor minate sau folosite pentru ambuscade. Ca să nu mai vorbim despre oboseala fizică a soldaților ce vor trebui să reacționeze la o ambuscadă sau la un atac. Sau despre rotule sărite, vertebre tasate, rupturi musculare și tot felul de astfel de afecțiuni.

Comparând încărcăturile de luptă ale ultimilor doi, se observă un avantaj clar al primului, ce se poate mișca mult mai ușor, își poate alege itinerariul ce-l poate feri de inamic, și, mai ales, poate decide când și unde se va da lupta. Va putea să se ascundă, va fi mai odihnit, va lupta mai bine.

Înlocuind greutatea echipamentului și, implicit, un nivel limitat de protecție pe care-l oferă cu viteza și capacitatea de camuflare oferit de un stil de luptă ”ușor”, unitățile proprii vor avea inițiativa în luptă, limitând capacitatea inamicului de ripostă. Un stil de luptă mobil, dinamic va aduce mai multe beneficii, va reduce pierderile și va maximiza rezultatele.