La alții… (part 2)

_89872860_1479228117Drajii moșului, în continuarea primului articol, astăzi vorbim din nou despre Forțele Teritoriale Poloneze, noile adunături de războinici de weekend ai semi-vecinilor de la nord. Misiunea acordată acestora este de a apăra zonele de responsabilitate (zonele în care trăiesc), a ajuta la diminuarea efectelor calamităților naturale și de a întări comunitățile locale.

Antrenamentul acestora se face (din cauza programului de doar două zile pe lună / două săptămâni pe an) în primul rând prin auto-educație, apoi prin folosirea instructorilor ce au fost folosiți la antrenarea forțelor afgane și irakiene (ce au avut și instructori români, de altfel), permise gratuite la sala de forță și la piscine, precum și o platforma de e-learning integrată, ce va permite monitorizarea progresului făcut de fiecare ”soldat” în parte, prin controlarea dietei, greutății și motivare. Pentru aceasta, inspirația a fost căutată în programele similare ale Suediei, Marii Britanii, statelor baltice precum și în programele Gărzii Naționale americane.

Ce inseamnă auto-educația în sensul ăsta? Ceea ce se bate apa în piuă aici de vreo trei ani: bushcraft, prim ajutor, ITAI, precum și folosirea unor jucărele nou apărute pentru a crea noi senzori, rețele de date / supraveghere, etc.

De ce este nevoie de Forțele Teritoriale? Istoria Poloniei este plină de ani de războaie de gherilă și operațiuni neconvenționale. Trupele locale, ce cunosc nu numai zona de operațiuni, ci și comunitățile ce le populează și infrastructura sunt de neînlocuit în timpul misiunilor. Ei vor constitui un suport pentru militarii armatei regulate, mai ales preluând sarcinile de protejare a populației civile și infrastructurii.

Cum ceea ce se potrivește la alții se potrivește și la noi, vizionare plăcută…

La alţii…

1f4640cbc10b4e81ec928b3a563330fbDragii moşului, stând la ceas de seară la un pahar de Chivas şi răsfoind presa străină, mi-a sărit în ochi un articol ultimul număr al polacilor de la Frag Out. Articolul tratează nou înfiinţatele Forţe de Apărare Teritoriale, un fel de Gardă Naţională compusă din rezervişti, ce au misiunea de a se implica în activităţile militare destinate anihilării şi distrugerii forţelor „unui potenţial inamic” în cooperare cu forţele operaţionale, de suport şi non-combatante, executarea unor misiuni independente anti-teroriste şi anti-sabotaj, participarea la recepţia şi desfăşurarea întăririlor aliate în regiunile indicate, managementul crizelor, incluzând aici protecţia civilă împotriva dezastrelor naturale, căutare-salvare şi protecţia vieţii cetăţenilor, protecţia comunităţilor locale împotriva destabilizării şi a dezinformării, cooperarea cu diversele elemente ale sistemului naţional de apărare, protecţia împotriva atacurilor cibernetice, şi la urma cireaşa de pe tort, implicarea în activităţi informative, incluzând ideea de educaţie patriotică a societăţii!

Paranteză.

Mh, mişto ideea. Cunosc nişte flăcăi de la o asociaţie de reenactori care fac tot posibilul sa-i înveţe pe copii istoria aia care nu e scrisă în cărţi. Istoria nu e numai 23 august, 1 decembrie, cohorta politică actuală şi aventurile maneliştilor. Mai înseamna şi Cireşoaia, Turtucaia, Stalingrad, Caucaz, Cehoslovacia anului 1968…

Închis paranteza.

Treaba inteligentă la chestia asta e că aceste forţe vor fi structurate pe brigăzi cu o anumită arie de responsabilitate, cu profil de infanterie uşoară şi oameni recrutaţi din zona de responsabilitate, cu o organizare ierarhică de tip batalion – companie – pluton – grupă. Principala unitate de luptă va fi compania, ce va avea un anumit profil, luptă urbană, montană, marină (stil infanterie marină) şi general. Profilul va fi în strânsă legătură cu demografia şi relieful zonei de responsabilitate a companiei. Profilul companiei respective va dicta echipamentul folosit, inclusiv echipamentul individual al soldatului, ca şi programul de instrucţie.

Unitatea de bază în luptă va fi grupa, compusă din 12 soldaţi, după cum urmează:

– comandant

– comandant adjunct

– puşcaş lunetist (designated marksman)

– cercetaş

– genist (combat engineer)

– genist asistent (junior combat inginer)

– paramedic – nu sanitar, nu doctor, PARAMEDIC

– paramedic asistent (junior paramedic)

– radio-operator

– radio-operator asistent (junior radio-operator)

– doi puşcaşi.

După umila mea părere, asta e aceeaşi structură cu a Detaşamentelor Alfa – ODA (Operational Detachement Alpha) a Forţelor Speciale americane, cunoscute şi ca Beretele Verzi, structură ce permite „spargerea” grupei în două unităţi de luptă independente, având fiecare un paramedic, radio-operator, genist, puşcaş şi comandant. Singurii care (teoretic) n-ar avea omologi într-o sub-grupă ar fi cercetaşul şi lunetistul, dar ţinând seama de complementaritatea skill-set-urilor (camuflaj eficient, capacitate de colectare si transmitere a informaţiilor, etc.) se poate spune că sunt analogi.

Dotarea standard va conţine armele standard ale armatei polone, pistoale de 9 mm, puşti de 5,56 şi 7,62 mm (incluzând puşti cu lunetă de tip Bor şi Tor), aruncătoare de grenade de 40 mm, precum şi mitraliere universale de 7,62. Armele folosite împotriva tancurilor vor fi iniţial RPG-7 (AG-7 în România), ce vor fi înlocuite cu sisteme mai moderne în anii următori. Companiile de sprijin vor fi dotate cu mitraliere grele de 12,7 mm, mortiere de 60 mm, precum si mijloace antiaeriene precum tunurile automate de tip ZU-23-2 şi rachete de tip Grom MANPAD. Geniştii vor avea la dispoziţie mine antitanc de tip MN-123 şi monstrul MPB, de 45 kg.

MPB

MPB

Ciclul de instrucţie va avea 3 ani (vorbim de instrucţie de weekend, nu full time), in primul an fiind axată pe învăţarea cunoştinţelor de bază implicând armele şi supravieţuirea, al doilea va întări cunoştinţele specifice fiecărei specialităţi, iar al treilea se va axa pe munca în echipă şi realizarea unei unităţi de luptă coezivă.

Primele districte militare care vor implementa noul sistem al Forţelor de Apărare Teritorială vor fi, binenţeles, cele din estul Poloniei…

PS. Pentru cine se gândea ca eu fac mişto aici, mai gândiţi-vă o dată.