Battlefield Europe

Paris, 2015 AD

Paris, 2015 AD

11 martie 2004. Madridul arde. Zece bombe aruncă în aer patru trenuri de navetişti ce se îndreaptă spre slujbele ce le asigură existenţa. Bilanţul este de 191 de morţi şi peste 2000 de răniţi. Atacul are loc cu trei zile înainte de alegerile generale din Spania şi duce la căderea guvernului condus de Jose Maria Aznar. Prima suspectă e considerată organizaţia separatistă bască ETA, dar se dovedeşte că autoarea este Al Qaida. Explozivul utilizat? Gomma 2B, folosit în carierele de piatră şi alte asemenea.

7 iulie 2005. Londra arde. Patru terorişti detonează trei bombe în Metroul londonez şi într-un autobuz supraetajat. Bilanţul? 56 de morţi şi peste 700 de răniţi. Bombele au fost realizate din TATP, un compus organic combinat din acetonă (diluant de vopsele sau dizolvant de unghii) şi apă oxigenată. Teroriştii sunt a doua generaţie de musulmani în Regatul Unit, copiii unor emigranţi pakistanezi, născuţi şi crescuţi în Marea Britanie.

7 ianuarie 2015. Parisul arde. Doi terorişti atacă sediul unei obscure reviste satirice şi ucid 11 oameni, ranind alţi 11. Atacatorii sunt doi fraţi, născuţi în Franţa din părinţi algerieni musulmani.

13 noiembrie 2015. Parisul arde din nou. 130 de victime decedate, 352 de răniţi. 7 terorişti ucişi, cetăţeni francezi şi belgieni, copii ai emigranţilor musulmani.

18 noiembrie 2015. Sarajevo mocneşte. Un musulman bosniac cu simpatii salafiste ucide doi soldaţi şi deschide focul asupra unui autobuz de pasageri, rănind trei civili. Câteva ore mai târziu, teroristul se sinucide folosind o bombă.

Europa e pe cale să facă implozie, subminată de corectitudinea politică şi multiculturalism? Secularismul militant va aduce moartea civilizaţiei creştine? Sau Anders Behring Breivik se va multiplica în mii de exemplare şi va conduce un contra-jihad, o nouă Reconquista a bătrânului continent?

Welcome to Battlefield Europe. Enjoy your stay…

 

Parles-vous francais?

Dragii moșului, sunt sigur că imaginile din clipul de mai sus vă sunt foarte familiare. Sunt din știrile de ieri, despre atacul de la Paris. Ca să dau cu tifla diverșilor dătători cu părerea din televiziuni, spun ”atacul” și nu ”atentatul terorist” pentru că treaba de ieri, după părerea mea, este o operațiune paramilitară de precizie, un asasinat multiplu cu ținte exacte, dacă vreți echivalentul islamist an unui atac cu drone american.

De ce spun asta? Pentru că în cei aproape 20 de ani cât am avut ca hobby operațiunile ”murdare”, formațiunile insurgente, ”neregulate”, unitățile paramilitare și de gherilă, începând cu partizanii sovietici și SOE-ul englez din cel de-al Doilea Război Mondial, continuând cu războaiele de decolonizare, post-coloniale și civile din Africa (Angola, Mozambic, Katanga/Congo, Guineea Bissau, Sudan, Somalia, Etiopia/Eritreea), războaiele mai mult sau mai puțin oficiale din Indochina (Vietnam, Laos, Cambodgia), terorismul palestinian și terminând cu gherilele marxiste europene susținute de KGB ce ajutau ”lupta de eliberare de sub jugul imperialist al popoarelor din Africa, Asia și America Latină” sau Operațiunea GLADIO a NATO, am învățat că există anumite șabloane, căi de de acțiune sau modus operandi specific unor anumite genuri de grupări insurgente/teroriste/de gherilă.

Pentru a defini termenul, ”paramilitar” denotă o organizație militară sau semi-militară a cărei structură organizatorică, instrucție, subcultură și funcție e sunt similare cu cele ale forțelor armate ale unei țări, fără a face parte în mod oficial/formal din acestea. În România, cel mai bun exemplu de forțe paramilitare au fost Gărzile Patriotice din perioada comunistă.

Întorcându-ne la ziua de ieri, avem un atac relaxat, metodic, secvențial, realizat după un scenariu îndelung repetat, după tipicul forțelor speciale. Analizând echipamentul (hainele aproximativ civile, ”pieptarele” port-încărcător și armele de tip Kalașnikov) concluzia este aceeași – o operațiune bine gândită, în care confortul operatorilor, anonimitatea, capacitatea de discriminare și de eliminare a victimelor colaterale sunt esențiale în planificare. Nu este o operațiune tipică organizațiilor islamiste de astăzi, caracterizate prin atentate (sinucigașe sau nu) cu bombe improvizate din explozivi artizanali sau industriali, ci mai degrabă duce cu gândul la atacul lui Carlos Șacalul asupra Conferinței OPEC de la Viena din 1975 sau la atacurile gherilelor marxiste ca Armata Republicană Irlandeză,  Armata Roșie Japoneză (masacrul de pe aeroportul Lod din Israel în 1972), Facțiunea Armata Roșie germană sau Brigăzile Roșii și formațiunile de extremă dreaptă contolate de rețeaua GLADIO a NATO ce au ucis sute de oameni în Italia anilor 1970-1980 al căror operatori, antrenați de instructori ai KGB sau altor servicii secrete comuniste (StB-ul cehoslovac, Stasi est-german sau DS-ul bulgăresc) deveniseră unii dintre cei mai buni luptători de comando din lume, capabili de a se infiltra și a lovi oriunde în lumea vestică.

Acest atac ridică mai multe întrebări analiștilor de intelligence, prima fiind posibilitatea unei operațiuni de tip ”steag fals” (false flag) menită să atragă Vestul în războiul din Levant de partea regimului Assad (nivelul mult peste medie a pregătirii militare a atacatorilor) sau posiblitatea de creștere masivă a nivelului instrucției, tacticilor și strategiilor militanților extremiști, ceea ce impune o reanalizare a nivelelor de alertă, a strategiilor de răspuns contra/antiteroriste și a politicilor pro/antiemigrare a țărilor Vestice.