Low crawl

- Low crawl, vine comanda negrului de lânga mine.

Să-mi bag, târâș pe degete. Degetele de la mâini trag, degetele de la picioare împing. Futu-vă-n inimă de Viet Congi, nu puteați să le faceți de petrecanie acu’ treizeci de ani?

E mai, e deja cald, abia am trecut de Enisala, am făcut și un detour pe lângă cetate, ca să ocolesc satul. Uniforma cred ca trage o tonă, atâta transpirație are în ea, ghillie suit-ul se simte ca un cojoc.

Fir-ai al dracului de redneck, nu puteai să stai la tine-n Arkansas și să mă lași în durerea mea?

Run! sună vocea dogită a huidumei negre din spatele meu.

Să alergi cu ghillie suit-ul pe tine bate cursa echipată cu complet chimic. Bine că n-am și masca de gaze pe bot, băga-mi-aș… Atât îmi mai trebuia…

Acu’ trage, boule, ai vrut armată, puteai să stai dracu’ pe curu’ tău acasă și să dai în toamnă din nou la facultate, da’ tu nu, ai vrut să arăți că ai coaie! Și-ai găsit armată…

Cum morții mamilor voastre ați scăpat voi din Vietnam, Grenada, Panama și Kuweit? Force Recon Force Recon, da’ nu s-a găsit niciunu’ mai dibaci să vă pună capetele în par? ‘re-ai al dracu’ de cioroi împuțit, proști ăia din KKK…

High crawl, se aude vocea negrului. Connors tace. Redneck-ul tace și privește.

Pe coate și pe genunchi. Acidul gastric îmi arde gura, îmi vine să vomit. Trebuia să fii tu singurul cu bacalaureat din toată compania, nu, boule? Și să te mai și lauzi că știi engleza…

Run! Bennett dă ordinele, Connors tace.

* * *

- Auzi, de unde ai cicatricea aia de pe arătător? mă întreabă Blonda pe nepusă masă.

- M-am tăiat într-o scoică la Dunăre când eram copil, îi răspund.

… – Percutorul universal se cuplează cu capsa detonatoare CD6, perorează fruntașul Panaite, zis și Ciuri-Buri, și se introduce în cartușul de trotil de 75 de grame!

CD5, futu-te-n inimă de avorton, CD6 se folosește la minele antitanc, boule… Capsa detonatoare CD5 se înșurubează în percutoru’ universal, se introduce în cartușu’ de trotil de 75 de grame pe care poți să ți-l bagi în cur, legat de gât cu niște fitil detonant, să te arunci în aer, pitic constipat ce ești…

- Domnu’ Compiuter, vă gândiți la femei de nu sunteți atent la lecție? Eu nu sunt Stănescu să faci urât!

Nu, măscăriciule, mă gândesc că țiganu’ a scăpat ieftin. Seiko automatic versus arcada ăluia egal cinci zile de bulău. Ție aș vrea să aud cum îți trosnesc vertebrele, dacă-ți fac priza aia care-am învățat-o de la Connors…

* * *

- Cum te-ai apucat tu să înveți prim ajutor? întreabă O în timp ce R privește întrebător.

O ambulanță intră în curte, nu e 202, n-am cum să evit răspunsul.

… privești cum viața se scurge din el… Copil tâmpit, nu știai că o cutie de pateu cu o floricică de plastic deasupra nu se calcă? Nu contează că ai șase ani, instinctul de supraviețuire ar trebui să primeze…

… fir-ați ai dracu’ ăia care ați minat fântâna, sper să ardeți în iad…

… mintea îți aleargă cu 300 la oră, i-am pus garouri la cioturile ce i-au rămas din picioare, Doamne, ce să mai fac?…

… – E un hobby pentru mine, iese un răspuns chinuit.

* * *

Întrebare la Radio Erevan: se poate face chirurgie cu un briceag Victorinox?

Răspuns: se poate, da’ doare al dracu’ când lama aia de juma’ de palmă îți cotrobăie pe lângă tendoane.

* * *

- Cum se repară un pneumotorace? întreabă Sclipici, cu 120 la oră noaptea pe Dealul Negru, în timp ce Rabinu picotește pe bancheta din spate.

- Se ia o bucată de plastic, țiplă, pungă, ce-ai la îndemână și se lipește peste gaura din peretele toracic pe trei laturi, ca să formeze o supapă ce permite aerului doar să iasă, nu și să intre în cavitatea toracică…

- Unde mama dracului ai învățat asta?

… Bătrânul stă întins pe cât de comod posibil, în timp ce doctorul Hammadi îi schimbă perfuzia. Îmi face semn spre borcanul de drenaj, semn că sângerarea s-a oprit.

- Good job, îmi spune cu un zâmbet larg.

Shukran, toubib, îmi spun în gând. Am făcut ce-am putut, cand vezi o gaură cât un pumn în pieptul unui om nu stai să gândești prea mult. Jaqueline și Bogdănel stau întinși pe podea, doctorul potrivește perfuzia întins pe podea, eu mă uit la AKMS-ul ce-l am în mână. Un 10 într-un cerc, Kalașnikov bulgăresc, fabricat în 1982. Dane, unde mama dracului ești? Printr-o minune, avem curent electric. Apa cred că mai are presiune pe conducte, că mai curge… L-au făcut bucăți pe Rafik Hariri, zic știrile, au folosit o mașină capcană cu 200 kile de trotil…

… Doctorul se pregătește să plece pe acelasi drum pe care a venit, peste terase. Îi fac semn s-o ia târâș, ca să nu-l lovească vreun glonț rătăcit. Să ieși în stradă e moarte sigură…

… Arunc o privire în stradă, printre crenelurile terasei. Un jeep cu mitralieră trage rafale de-a lungul străzii. Nu-i recunosc pe servanți, dar are culorile celor din Falange. Milițiile creștine își apără teritoriul. Două străzi mai încolo e fieful Hezbollah-ului…

…”Lasă băi că-i cartier liniștit” mi-a zis văr-meu. Cartier liniștit pe dracu’, de două zile stau pe burtă, mănânc pe burtă, dorm pe burtă, doar la budă stau pe spate. Bine că e wc turcesc și nu trebuie să te ridici…

Urăsc wc-urile turcești.

* * *

Medicale: Ditch medicine

„For wounded soldier who sees his strength ebbing into the warm pool of liquid by his side and seeks relief from his pain by crushing the blades of grass in his hands, thoughts are of family never to be seen again and aid from whatever quarter he can find it. Ditch medicine – the difference between life and death – often starts with a thud of a pair of boots landing beside the soldier and PHCP simply grasping his hand and peering into his ashen face”

Hugh L. Coffee – Ditch Medicine

Închipuiţi-vă că aveţi de asigurat îngujirea medicală într-un mediu cum este cel din clipul de mai sus. Nu neapărat din cauza unui conflict armat, ci mai degrabă din cauza unui cutremur cum a fost cel de sâmbătă. Clădiri dărâmate, lipsă apă curentă şi energie electrică, servicii de urgenţă mult suprasolicitate, mai ales de idioţi care sună nu să raporteze cazuri de urgenţă, ci ca să întrebe ce să facă, în loc să se pregătească din timp, ca să cităm pe flăcăul ăsta. Ce veţi face?

Nu vreau să mă înţelegeţi greşit.

Nu sunt medic şi nici nu voi fi vreodată. Nu voi petrece , la 40 de ani ai mei, încă trei pentru a face o postliceală sanitară doar ca să am dreptul legal de a pune o perfuzie. Nu sunt fan al Oliviei Ştir sau cum morţii mamii ei o cheamă pe tuta aia care a declarat ca vaccinurile provoacă autism. Ceea ce ştiu şi pot e prim ajutor. Asta mi-a plăcut, asta fac. Dacă voi avea ocazia, voi urma un curs de paramedic, dar nu-mi voi face o meserie din asta. Îmi ajunge voluntrariatul.

Asta a fost disclaimer-ul.

Consider că un curs autorizat de prim ajutor, că e făcut cu flăcăii mei de la SARS, cu oricare alt ONG sau cu Crucea Roşie (care ar trebui să fie mult mai activă în pregătirea populaţiei pentru cazuri ca inundaţii, cutremure şi alte asemenea, dar doarme în bocanci) trebuie să stea la fundamentul oricărei pregătiri medicale şi să facă parte din cultura generală a oricărei persoane, începând cu vârsta de 6 ani. La fel ca scrisul şi cititul, utilizarea unei arme (aici incluzând măsurile de siguranţă)  utilizarea unei hărţi şi orientarea în teren. Sunt cunoştinţe de bun simţ, pe care ar trebui să le aibe oricine.

În cazuri precum cel de sus, unde principala problemă care se pune este supravieţuirea imediată, din varii motive, utilizând un echipament extrem de limitat (îmi voi umple rucsacul cu cele trebuincioase, kitul medical va fi unul mic), voi improviza. Nu poţi, efectiv, căra o sală de operaţii într-un rucsac. Deci, pe de o parte, va trebui să am cunoştinţele medicale necesare, iar pe de cealaltă parte, să recurg la improvizaţii. Deci, dacă pot lipi rănile cu SuperGlue, utiliza crengi pe post de atele şi folosi o jachetă înfăşurată pe post de guler cervical, o voi face. Treaba mea nu e să fac operaţii pe creier, ci să-i acord o şansă în plus ca să ajungă la un adăpost/spital/medic. E medicină făcută pe genunchi, nu neurochirurgie.

De aceea îmi sfătuiesc cunoscuţii să urmeze un curs de prim ajutor cât mai complet, ca fundament al pregătirii medicale. Apoi urmează, aşa cum am zis şi aici, toate celelalte. Pentru cei cu timp liber, voluntariatul la un Serviciu de Ambulanţă (SABIf-ul din Bucureşti are 1000 de voluntari, am văzut că şi SAJ-ul Bistriţa Năsăud recrutează, poate mai sunt şi alţii, nu ştiu) poate fi o bună oportunitate de practică şi învăţare continuă, sub supravegherea profesioniştilor. Pentru cine are chef de citit şi stăpâneşte bine engleza, aici şi aici găsiţi nişte cărţi interesante. Dar, repet, trebuie să ştiţi ce faceţi, nu că „bre, nu respiră, îi găuresc eu traheea că aşa am văzut în filme”.

Concluzia? Pregătiţi-vă. Cursuri, voluntariat, lecturi. Poate n-o să vă folosească, dar de stricat, n-o să strice.