My name is Buridan. Măgaru’ lu’ Buridan.

 

Țestoasa 2.0

Țestoasa 2.0

Dragii moșului, profitând de febra mea musculară de azi, vom bârfi despre încărcătura ce-o poartă lumea în luptă. Recent apărut, un articol de prin țara vărului Barack Hussein (ne tragem, zic gurile rele, din aceeași maimuță, da’ ai lui au rămas mai mult la bronzat în Africa) face comparație între un luptător cu sulița al falangelor macedonene, un legionar roman, un Pashtun din Afganistan si un soldat american, aflat la bronzat în aceeași țară, si mi-a dat oareșce idei. Mai ales că în poza de deasupra îl aveți pe subsemnatu’ pe post de țestoasă.

Primul pe listă, macedoneanul nostru va căra, cu foarte puține excepții, nu mai mult de 23 kg, acestea cuprinzănd armura, scutul, sulița, sabia, echipamentul de luptă. La acestea se adaugă, în marș, aproximativ 10-12 kg de hrană, iar hainele, încălțămintea, cazarmamentul, apa mai adaugă în jur de 9 kg, ducând totalul la un 40-42 kg în marș și nu mai mult de 30 kg în luptă, considerând că potolul, cazarmamentul și o parte din apa transportată au rămas în tabăra. Deci 30 kg cu totul, într-o bătălie unde nu se cere să fie foarte mobil.

Al doilea, romanul va avea de transportat un maxim de 35 kg, dar cel mai adesea încărcătura sa va fi de aproximativ 27 kg, iar în luptă, ținând seama de tehnicile de război ale legiunilor (oprit, făcut tabără, construit lucrări de apărare, odihnă, în timp ce comandanții planifică următoarele operațiuni și ce cavaleria va face recunoașterea terenului) va pleca cu o greutate de 14, maxim 19 kg aceasta cuprinzând haine, armură, arme, etc.

Mujahedinul de serviciu

Mujahedinul de serviciu

Paștunul se va avânta în jihad cu un Kalașnikov (3,5 kg), 120 de cartușe în patru încărcătoare (poate, cu o greutate totală de 4 kg), o jachetă de camuflaj pe care a cumpărat-o din bazar, ceva haine murdare (ținând seama de obiceiurile locale, mizeria de pe ele ar cântări mai mult decât hainele în sine), sandale (să presupunem că hainele trag 2-3 kg la cântar), ceva alune, pită și carne uscată sau ceva smochine ca hrană (maxim un kilogram), un bidon cu un litru de apă (1 kg), să spunem că ar avea un ”șorț” port-încărcător din pânză (0,5 kg), și, dacă este bulibașă (șef de echipă), mai adăugăm o stație radio de tip ICOM sau Motorola cu baterii și un set de rezervă (iar 0,5 kg). În totalitate, cam 12-13 kg cu tot ce are pe el.

Caravană

Caravană

Cireașa de pe tort, pifanul american. Mai jos aveți un tabel cu încărcăturile pe care le duce fiecare ”specialitate” în spate. Greutățile sunt date în livre, pentru conversia în kilograme împărțiți la 2 (1 livră = 0,453 kg).

Tabel încărcături

Tabel încărcături

Pentru necunoscători, ”fighting load” denotă încărcătura purtată în luptă, compusă din haine, încălțăminte, cască, baionetă, vestă port-încărcător și o cantitate redusă de muniție. ”Approach load” cuprinde hainele, arma, o unitate de muniție (300 cartușe), vesta port-încărcător și un rucsac de mici dimensiuni. ”Emergency approach load” constă în tot ce trebuie pentru operațiuni de câteva zile în teren ce nu permite folosirea altor mijloace de transport. În caz de nevoie, încărcături de până la 55 kg pot fi cărate pe o distanță de 20 km într-o zi.

Un asemenea nivel de încărcare va limita mobilitatea oricărei unități militare și o va forța să folosească cele mai ușoare căi de comunicație, căi ce pot fi foarte ușor minate sau folosite pentru ambuscade. Ca să nu mai vorbim despre oboseala fizică a soldaților ce vor trebui să reacționeze la o ambuscadă sau la un atac. Sau despre rotule sărite, vertebre tasate, rupturi musculare și tot felul de astfel de afecțiuni.

Comparând încărcăturile de luptă ale ultimilor doi, se observă un avantaj clar al primului, ce se poate mișca mult mai ușor, își poate alege itinerariul ce-l poate feri de inamic, și, mai ales, poate decide când și unde se va da lupta. Va putea să se ascundă, va fi mai odihnit, va lupta mai bine.

Înlocuind greutatea echipamentului și, implicit, un nivel limitat de protecție pe care-l oferă cu viteza și capacitatea de camuflare oferit de un stil de luptă ”ușor”, unitățile proprii vor avea inițiativa în luptă, limitând capacitatea inamicului de ripostă. Un stil de luptă mobil, dinamic va aduce mai multe beneficii, va reduce pierderile și va maximiza rezultatele.

Hoarda Toyota – Organigrama

Doamnelor, don’șoarelor și domnilor, în disertația de azi vom trata cel mai de jos nivel al organigramei din Hoardă, și anume celula multifuncțională. La fel cum familia e fundamentu’ societății, celula multifuncțională este baza oricărei mișcări insurgente sau de gherilă.

Celula fundamentală a oricărei organizații insurgente sau/și de gherilă este compusă, potrivit studiilor de specialitate, din 5-8 oameni, fiecare cu competențe specifice, dar care sunt antrenați să poate face treaba oricărui coleg din șatră. Înarmați cu arme ușoare, grenade, explozive improvizate și motorizați cu mașini civile, celula noastră poate executa o gamă mare de operațiuni specifice, cum ar fi asasinate, atacuri cu IED, mortiere sau rachete, luări de ostatici, răpiri, sabotaje, supraveghere/strângere de informații, ”colectare” de fonduri și atacuri de anvergură ca parte a unei forțe mari. Aceasta este unitatea de bază din care derivă toate celelalte celule specializate.

Principalele posturi în organigramă cu armamentul individual aferent sunt:

  • șef de celulă (cunoscut și ca ”bulibașă”) – cărător de AKM sau mitralieră universală de tip PKM,
  • adjunctul șefului – cărător de AKM, eventual cu un aruncător de grenade de tip GP30,
  • 2 grenadieri, înarmați cu AKMS-uri cu pat rabatabil și aruncătoare de tip RPG-7/AG-7,
  • un lunetist/gardă de siguranță, înarmat cu un Mosin Nagant cu lunetă (sau fără),
  • o gardă de siguranță, înarmat cu o pușcă mitralieră de tip RPK,
  • 1 sau 2 șoferi, dotați cu AKMS-uri și pistoale.
Șef sau bulibașă

Șef sau bulibașă

În afară de armamentul sus menționat, în arsenalul celulei se pot găsi materiale de demolare (explozivi industriali, încărcături cumulative, grenade antitanc) cu diverse sisteme de inițiere (timp, presiune, optice, comandate prin radio, acustice, magnetice, de proximitate, infraroșu, etc.), dispozitive explozive improvizate de diverse feluri și mine antitanc clasice și de tip ”side attack”.

Side attack

Side attack

Echipamentul non-militar constă în binocluri, receptoare GPS comerciale (un Garmin eTrex H costa în jur de 100$), camere video și digitale pentru înregistrarea ”reușitelor”, dispozitive de vedere nocturne, un laptop, telefoane mobile și de satelit.

Garmin eTrex

Garmin eTrex

Motorizarea echipei se face cu așa numitele NSTV-uri, ”non-standard tactical vehicle”, în această categorie intrând orice vehicul civil, preferate fiind SUV-urile cu pedigree de tip Toyota Land Cruiser sau Nissan Patrol, precum și camionete de teren de tip Toyota Hilux sau Mitsubishi L200, multe dintre acestea fiind ”împrumutate” de la diverse ONG-uri. Dar aceasta e o altă discuție.

Toyota Land Cruiser

Toyota Land Cruiser

Luând în vedere armamentul greu, expresia ”nu au în dotare” nu este echivalentă cu ”nu folosesc”. Membrii celulei pot folosi mortiere de diferite calibre (de la modelele mici de calibru 60mm la cele tractabile de 120mm), rachete de calibrul 107mm, trase din lansatoare improvizate sau de tip BM-14/Type-63, precum și lansatoare multiple de rachete de tip BM-21 Grad, în acest caz putând funcționa și ca observatori înaintați de artilerie.

BM-14

BM-14

Având un număr mic de luptători și o flexibilitate mare în utilizare, acest tip de unitate paramilitară se impune prin eficiență, capacitatea sa de a se infiltra în mulțime, ușurința în antrenare (folosirea echipamentelor simple fiind un atu) făcând-o un adversar de temut pentru armatele moderne.

 

 

Bun venit în Hoardă

Dragii moșului, poate ăsta ar fi trebuit să fie primul articol pe site. Sau cel cu lămuriri de la ”about”. Pentru cine a crezut că aici voi continua Armureria, o veste proastă.  Așa e viața, nu putem să le avem pe toate.

Jucăria

Jucăria

Aici veți găsi un pic mai mult. Veți găsi o viziune proprie asupra războiului, care nu prea e scrisă în manuale. Un război care pune accent pe mijloacele ieftine și multifuncționale de a duce războiul, unde un SUV va face treaba unui tanc, tunurile vor fi înlocuite cu lansatoare multiple de rachete, iar ”roiuri” de luptători se vor aduna, vor lovi și se vor dispersa la fel de rapid precum au apărut. Un război hibrid, în stilul celui purtat de Hezbollah în 2006, când a dovedit că până și puternicul IDF poate fi umilit. Se va vorbi despre  Mogadishu, despre Kandahar, Juba sau alte fundături uitate de Dumnezeu, unde legea o fac AKM-ul și RPG-7, nu Abrams sau B2. Vom vorbi despre cercetași, lunetiști, IED-uri, infanterie ușoară, celule teroriste, unități paramilitare și mai puțin despre drone, multiroluri sau tancuri. Despre oameni, nu despre scule.

The Team

The Team

Pe vremuri, după ce aș fi terminat facultatea, aș fi ajuns ofițer în rezervă. Acum nu cred că mai e cazul, dar poate ceea ce scriu aici va da idei celor care vor face parte din Armata Română.

Somewhere...

Somewhere…

Bun venit în Hoarda Toyota.

Infanteria care nu mai e infanterie

Dragii moşului, privind în frumoasa ţară a Afganistanului, loc mirific plin de pietre, câmpuri de mac, mine antipersonal şi talibani, vom observa că se pregătesc să trimită acasă cu coada între picioare a treia putere mondială, supertehnologizata armată americană, după ce acum 100 şi ceva de ani i-au expediat pe englezi iar acum 30 de ani pe sovietici, arătându-le degetul mijlociu la toţi.

Ce au, de exemplu, în comun afganii cu vietnamezii sau somalezii? Sunt rase diferite, culturi diferite, religii diferite. Sunt ţări considerate corupte, sărace, cu oameni needucaţi, fără putere militară în sensul clasic al termenului. Deci, ce au ăştia de trimit armate după armate, care mai tehnologizate şi mai avansate, acasă cu coada între picioare?

 Simplu, au oameni mai buni. De la soldaţii tălpaşi la conducători, „needucaţii” somalezi, afgani, vietnamezi sunt războinici de o calitate mult mai bună decât americanii, englezii sau francezii.

Tălpaşi

Tălpaşi

De ce zic asta? Deoarece, pentru a câştiga un război, o parte trebuie să învingă. Şi asta înseamnă ocupaţie, „pacificare” şi control politic. Cea mai potrivită categorie de forţe pentru treb’şoara asta e infanteria. Pentru că, oricâte tancuri, oricâtă artilerie, oricâte avioane ai avea, totul se decide pe ultima sută de metri din teren. Locul soldaţilor şi al subofiţerilor, nu al generalilor.

Dacă se face o comparaţie între un soldat vestic, crescut în oraşe, educat cu internet şi Xbox, îndopat la McDonalds şi un păstor afgan crescut în munţi, tot timpul la pândă ca sa nu piardă o oaie şi hrănit cu te miri ce, odată la câteva zile, balanţa va înclina pentru cel de-al doilea ca material mai bun pentru un infanterist. Capacitatea naturală de a se orienta în teren, cunoaşterea detaliată a reliefului local, adaptarea la condiţiile de mediu, capacitatea de a citi o urmă de animal sau de om, precum şi adaptabilitatea superioară îl vor face pe păstor un soldat mult mai bun decât va fi vreodată un „vestic”. Cu simţurile tocite de viaţa între betoane, cu o inteligenţă condiţionată de un sistem de învăţământ cu anumite obiective, adolescentul „civilizat” transformat în soldat de un sistem militar creat pentru a scoate pe banda oameni instruiţi la un standard minim de pregătire se va baza întotdeauna pe o putere de foc superioară pentru a învinge.

HinduKush? Caucaz? Sau Retezat?

HinduKush? Caucaz? Sau Retezat?

O „armată” slab tehnologizată, fără resurse materiale, se va baza întotdeauna pe ingeniozitatea şi inteligenţa oamenilor săi. Oameni crescuţi de generaţii în munţi, păduri, deşerturi, jungle, perfect adaptaţi condiţiilor locale, capabili de a se orienta instinctiv, „citind” soarele, stelele, vântul şi natura din jur, capabili să se ascundă oriunde, să parcurgă distanţe mari pe jos, fără mijloace mecanizate, rezistenţi la frig, arşiţă, ploi, foame şi sete, adaptând la nevoile lor mijloacele existente, utilizând tehnici şi tactici „asimetrice” adaptate în permanenţă la situaţia de moment, fără a avea nevoie de control şi îndrumări „de sus”. Scopul nu e de a învinge o armată, ci de a o face să „arunce prosopul”, să tragă concluzia „îmi bag picioarele, mă duc acasă”. Vietnam, Somalia şi Afganistan stau mărturie.

Unealta cea mai folosită.

Unealta cea mai folosită.

Aruncată în luptă, o armată „din lumea a treia” va recurge la lovituri rapide şi precise, folosind suportul populaţiei locale ca informatori, ambuscade asupra căilor de comunicaţie, raiduri asupra posturilor de poliţie, a bazelor militare, înlocuind blindajul armatelor vestice cu viteza, considerată un mijloc de protecţie mai bun, folosind pentru aceasta mijloace tehnice simple şi multifuncţionale ca motociclete (pentru cercetare), camionete uşoare de teren (mijlocul principal de deplasare şi lovire, transportor de trupe, automitralieră, sistem de lansare a rachetelor nedirijate şi dirijate, antitanc, antiaeriene), camioane medii de 2,5-5 tone capacitate (la fel ca înainte, cu posibilitatea suplimentară de a transporta un sistem multiplu de lansare a rachetelor de tip BM-21 Grad) şi având în dotare arme uşor de folosit, precum puşti de asalt Kalaşnikov, arme cu lunetă, mitraliere universale (de tip RPK, PK, MG3 sau FN MAG58) şi grele (M2, DShK sau KPV), mortiere de 60, 81/82 şi 120 mm, lansatoare de rachete antitanc de tip RPG7, Fagot, Konkurs, Milan sau Maliutka, rachete antiaeriene de tip MANPAD (Strela, Igla, Stinger), mine antipersonal şi antitanc, dispozitive explozive improvizate (IED-uri), precum şi sisteme multiple de artilerie reactivă de tip Grad. Acestea din urmă pot nivela în câteva secunde o localitate de câţiva kilometri pătraţi şi vor pleca mai departe.

Carul de luptă al lumii a treia

Carul de luptă al lumii a treia

Conduse de oameni inteligenţi şi carismatici, adesea cu pregătire militară formală şi de foarte bună calitate (Mohhamad Farrah Aidid, şcolit la Roma şi la Academia Militară Frunze de la Moscova, Jonas Savimbi, antrenat in Academia Militară a Chinei, Dzhokhar Dudayev, fost general în aviaţia Armetei Roşii), cunoscători ai psihologiei adversarului, armatele extrem de mobile ale Lumii a Treia vor pune extrem de multe dificultăţi sistemului militar vestic, având cele mai multe şanse să-l învingă.

- Sweeper -