Need some help

 

Nissan germanez de intervenție

Nissan germanez de intervenție

Dragii moșului, știu că vă așteptați la altceva. Da’ șatra mea de voluntari are o mare nevoie. Așa că iată-mă.

Pentru cine mă cunoaște, faptul că sunt voluntar într-o echipă de intervenție la dezastre și calamități nu-i o noutate. Cu toții suntem vreo 14 voluntari calificați în toată România, fără sprijin din partea autorităților, cumpărându-ne singuri echipamentul din banii noștri și din ce mai strângem de pe ici-colo. Numai că o mașină de teren dotată pentru intervenții cum e cea din poza de mai sus e o investiție cam mare pentru 14 oameni, așa că am ascultat și noi sfatul unora mai pricepuți și-am lansat o campanie de crowdfunding.

Scopul e să strângem 10,000 de epuroi din care să cumpărăm o Toyota Hilux 4×4 dublă cabină second hand (de prin 1996-2002, gurile rele zic c-ar fi cei mai buni ani la sortimentu’ ăsta), s-o reparăm dacă e nevoie, s-o modificăm un pic ca să se pupe cu activitatea și s-o dotăm cu o targă pliabilă și o trusă medicală sănătoasă, care să aibe un defibrilator automat extern (cine a avut probleme cu inima, știe că-i cea mai bună sculă pentru reparat infarcturi și alte de-alea).

Pentru cine zice că poate să ne ajute și are un cont de PayPal, tot ce trebuie să facă e să dea un click pe link-ul de mai jos și să urmeze instrucțiunile. Și, eventual, să dea mai departe să afle cât mai multă lume.

http://igg.me/p/search-rescue-vehicle/x/10265107

Asta-i ceea ce vrem noi să facem și pentru ce ne-am pregătit. Dacă frații polonezi pot, cred că vom reuși și aici.

 

Little green men

Lui Mihais, unul dintre ”profesorii” mei preferați

Ucraina

Ucraina

Dragii moșului, în lumina ultimelor evoluții de peste granița de nord a României, se conturează o evoluție extrem de interesantă a lucrurilor în Europa și nu numai. Nu comentez chemarea la oaste a cocălarilor amorezați de iPhone, lucru extrem de plâns de aceștia sau articolele scoase de diverși magazioneri ce se bat cu cărămida în piept de ce ar face ei cu Armata Română și nu s-a făcut, că de, tot românu’ e expert în fotbal, manele și (geo)politică. De obicei nu mă bag în chestii de-astea, pentru că nu-mi plac și nu le consider elementul meu. Dar acum e o situație specială.

În opinia mea, ceea ce se întâmplă acum în Ucraina este continuarea logică a unui joc început acum 50 de ani, în apogeul Războiului Rece. Vestul a crezut că l-a câștigat, dar se pare că a fost numai o remiză, sau o pauză temporară, dacă nu vrem să considerăm că ne aflăm azi în cel de-al doilea Război Rece. Războaiele duse prin interpuși (războaiele de decolonizare din Africa, cel din Vietnam, războiul sovieto-afgan din anii ’80), folosirea gherilelor marxiste palestiniene și vest europene (și terorismul este o tehnică de luptă extrem de eficientă), presiunea dusă de partidele socialiste, influențarea opiniei publice prin ”intelectuali”, ziariști și ziare cumpărate, folosirea ”idioților utili”, toate acestea s-au înscris în gama largă de mijloace de luptă ale KGB-ului sovietic până la desființarea lui, în anii ’90. Dar cum lupul își schimbă părul dar nu și spiritul, FSB-ul, ca moștenitor, a primit și arhivele cuprinzând experiența și planurile operaționale ale fostului KGB.

Răspunsul Vestului a fost unul slab, singurele servicii de informații demne de luat în seamă fiind britanicele MI5 și MI6, într-o mult mai mică măsură SDECE-ul francez și CIA americană. Planuri ca operațiunea Gladio, scoase la iveală în 1990 de Giulio Andreotti, pe atunci premier al Italiei și dezmembrate apoi în toate statele NATO, au lăsat Europa la mâna liderilor socialiști ce au promovat apropierea de Moscova și reducerea cheltuielilor militare. Căderea Zidului Berlinului a adus în ”ograda” NATO un set de țări considerate semi-inamice, ce au fost ”castrate” militar și folosite ca zonă-tampon împotriva unei foste Uniuni Sovietice considerată extrem de slabă.

Răspunsul Moscovei la răspunsul Vestului a fost o lentă, dar permanentă întărire a capacităților informative și militare, promovarea unor politicieni loiali în țările apropiate (Lukașenco în Bielorusia, Yanukovici în Ucraina), precum și căutarea unor aliați de nădejde (tradiționala Serbie, Grecia, Ungaria). Astfel, în anul Domnului 2014, anexarea Crimeei a pus lumea în fața unui fapt împlinit, facilitat de palida reacție a vestului la cele două războaie din Cecenia și la cel din Abhazia, unde trupele georgiene au suferit o înfrângere umilitoare.

Actualul război din Ucraina este continuarea logică a 50 de ani de experiență în domeniul operațiunilor subversive, a războaielor prin interpuși și a stilului hibrid de luptă, unde ocuparea unei părți a teritoriului ”inamic” este mascată sub forma operațiunilor umanitare, iar mijloacele economice și politice sunt folosite pentru întârzierea și slăbirea răspunsului advers. În acest timp, omuleții verzi în uniforme militare, lipsiți de orice însemn dar purtători de Kalașnikov, fac legea în teritoriile ocupate.

Bun venit în a patra generație a războiului.

 

Merry Christmas…

Moș Crăciun

Moș Crăciun

… and a happy New Year, după cum se zice.

Pornit ca un răspuns la plictiseală, blogul ăsta (sau ce-o fi el) încă e nehotărât încotro s-o apuce. Cert e c-o să continue.

Am vrut ca interesul meu într-o parte mai puțin glorioasă a milităriei și politicii să fie împărtășit cu alții, pentru e mult mai probabil să te trezești față în față cu un purtător de Kalașnikov decât să te uiți în țeava unui Abrams.

Drept urmare, din moment ce v-ați obosit să intrați aici, vă urez un Crăciun fericit și un 2015 plin de tot ce vă doriți voi. :D

Arming the Syrian Rebels

Dragii moșului, astăzi avem dezbatere. Priviți cu atenție clipul ăsta:

Concluziile pe care le trag eu sunt:

– ăia au camuflaj digital iordanian pe ei;

– armele și muniția pot fi folosite de orice pluton de peace-keeperi români fără nici o problemă, în caz că sunt capturate;

– cele trei săptămâni de instrucție care li se fac sunt de ochii lumii, pentru că, luând la rost TC 18-01, Special Forces Unconventional Warfare, ediția din 2010, găsim în Appendix-ul C două bucăți de programe de antrenament pentru liderii grupărilor de rezistență, un fel de ”train the trainer”, pentru ca aceștia să-și poată antrena oamenii mai departe, extrem de bine structurate. În cazu’ ăsta, orice gașcă de băieți veseli de-ai noștri îi bat la posterior cu basca udă;

– concluzia care se trage o spune bărbosu’ care-i bulibașă clar: ”they don’t actually us to defeat the regime, but they don’t want the regime to defeat us either”.

Vă rog să vă spuneți părerile, că de-aia sunt permise comentariile.

 

Scuze.

Deci BSRF2014

Deci BSRF2014

Dragii moșului, din cauză de plimbări la locuri cu verdeață, Black Sea Rotational Force 2014 și sesiune la facultate, subsemnatu’ își cere scuze pentru chiulul prelungit de aici. Dar așa cum a zis fostu’ guvernator a lu’ California, ”I’ll be back!”