A state of mind

„Trance is a state of mind” – DJ Tiesto

SL272933Dragii moşului, aia a fost jucăria cu care m-am bestializat în weekend. Un Hilux dubla cabină, în varianta de bază, cu 88.000 km la bord, nemodificată, aparţinând celor de la RedBull. Am chinuit-o prin pasul Jiu-Cerna şi la Râpa Dracilor, cărând lemne pentru focul de tabără, pe drumuri forestiere rupte de camioanele forestierilor ilegali (RomSilva să trăiască!), fără să sughită în vreun fel, încărcată cu buşteni şi cinci nesănătoşi la cap.

Seara, la foc, întrebat de ce mi-am pus ambiţia să urc până în varful Pietrei Iorgovanului, mi-am dat seama că Hilux-ul, ca maşină în sine, nu reprezintă nimic. Ceea ce conteză e ideea din spatele lui, conceptul de lucru universal, care poate face orice, ajunge oriunde, la orice oră din zi sau din noapte, indiferent dacă e căratul unui kilogram de roşii de la Lidl sau degustarea de jiao-zi în Beijing, luând în răspăr tot Drumul Mătăsii ca să faci asta.

Ideea de briceag elveţian în lumea auto, ce poate face orice îi trece prin cap unui om (mers pe şosea sau arătură, transport marfă ori persoane, maşină de luptă, vehicul de plăcere) şi să ajungă oriunde, din creierii munţilor până pe cea mai depărtată plajă, surâde unor utilizatori la fel de polivalenţi ca maşina ce-o aleg. Indiferent dacă eşti scafandru, paraşutist, pasionat de camping sau alpinist (dau doar câteva exemple) genul ăsta de maşină va fi printre primele la care te vei gândi.

La fel şi oamenii. Indiferent de ce te apuci mai întâi, vei ajunge s-o faci si pe aia, şi pe cealaltă, aşa că la final te vei trezi o persoană capabilă să facă orice, să ajungă oriunde, prin forţe proprii, fără a cere ajutorul cuiva. O persoană ce face treaba până la capăt, fără să-i pese de părerile „binevoitorilor”, indiferent de eforturi sau sacrificii. O persoană polivalentă, policalificată, echivalentul uman al briceagului elveţian.

Ca final, o piesă favorită a lui DJ Bumtzi-Bumtzi Fumatu’, mare amator de gazon, piesă ce avea mari şanse să ajungă în topul most hated, alături de Holograf:

Battlefield Europe

Paris, 2015 AD

Paris, 2015 AD

11 martie 2004. Madridul arde. Zece bombe aruncă în aer patru trenuri de navetişti ce se îndreaptă spre slujbele ce le asigură existenţa. Bilanţul este de 191 de morţi şi peste 2000 de răniţi. Atacul are loc cu trei zile înainte de alegerile generale din Spania şi duce la căderea guvernului condus de Jose Maria Aznar. Prima suspectă e considerată organizaţia separatistă bască ETA, dar se dovedeşte că autoarea este Al Qaida. Explozivul utilizat? Gomma 2B, folosit în carierele de piatră şi alte asemenea.

7 iulie 2005. Londra arde. Patru terorişti detonează trei bombe în Metroul londonez şi într-un autobuz supraetajat. Bilanţul? 56 de morţi şi peste 700 de răniţi. Bombele au fost realizate din TATP, un compus organic combinat din acetonă (diluant de vopsele sau dizolvant de unghii) şi apă oxigenată. Teroriştii sunt a doua generaţie de musulmani în Regatul Unit, copiii unor emigranţi pakistanezi, născuţi şi crescuţi în Marea Britanie.

7 ianuarie 2015. Parisul arde. Doi terorişti atacă sediul unei obscure reviste satirice şi ucid 11 oameni, ranind alţi 11. Atacatorii sunt doi fraţi, născuţi în Franţa din părinţi algerieni musulmani.

13 noiembrie 2015. Parisul arde din nou. 130 de victime decedate, 352 de răniţi. 7 terorişti ucişi, cetăţeni francezi şi belgieni, copii ai emigranţilor musulmani.

18 noiembrie 2015. Sarajevo mocneşte. Un musulman bosniac cu simpatii salafiste ucide doi soldaţi şi deschide focul asupra unui autobuz de pasageri, rănind trei civili. Câteva ore mai târziu, teroristul se sinucide folosind o bombă.

Europa e pe cale să facă implozie, subminată de corectitudinea politică şi multiculturalism? Secularismul militant va aduce moartea civilizaţiei creştine? Sau Anders Behring Breivik se va multiplica în mii de exemplare şi va conduce un contra-jihad, o nouă Reconquista a bătrânului continent?

Welcome to Battlefield Europe. Enjoy your stay…

 

Holiday

Dragii moșului, din cauză de vacanță, laptop aproximativ nașpa și lene, vă anunț că pagina de față intră în stand-by până cam pe 15 septembrie. Cu scuzele de rigoare, mă voi bucura și eu de o binemeritată pauză.

Cu multe complimente pentru cititorii mei fideli (se știu ei care), pentru cine are chef și disponibilitate, ne putem vedea la Ziua Marinei, pe 15 august. Dați de știre la sweeper@sweeper.ro sau pe Facebook.

Vacanță plăcută.

Eterna și fascinanta Românie

IMG_2689Dragii moșului, acum trei săptămâni porneam o campanie de strângere de fonduri pentru o mașină de intervenție. Fiind lansată pe 1 aprilie, cred că toată lumea a perceput-o ca pe o glumă, presupun proastă, pentru că în cele trei săptămâni de la lansare s-a strâns imensa sumă de 45 de euro. Da, ați citit bine, patru zeci și cinci. O glumă la fel de proastă cum e cea din poza de mai sus, unde nu aveam ce face decât să ne băgăm în apă până la genunchi de amorul artei (rinocerul din spate, în camuflaj, fiind subsemnatul). După un sfat scurt la telefon cu colegii Rabinu’ și Andrei, am hotărât să nu ne mai călcăm pe mândrie, să retragem campania aia, să ne vedem fiecare de treaba lui și să recunoaștem că trăim în România.

O Românie în care, așa cum s-a văzut în cazul accidentului aviatic din Apuseni, sunt mai multe șanse să te găsească ciobanii sau țăranii din partea locului decât instituțiile ”abilitate” ale statului ce înghit milioane de euro. O Românie unde, dacă ți se întâmplă ceva după ora 16, Dumnezeu cu mila, pentru că aceleași instituții ”abilitate” ale statului au deja lacătul pe poartă și ți se spune că în afara orelor de program ești pe cont propriu, cum s-a întâmplat la prăbușirea elicopterului SMURD în lacul Siutghiol. Sau nu se găsesc cheile bărcilor cumpărate la preț dublu, triplu sau nu se știe de câte ori umflate, pentru a sifona niște fonduri. O Românie unde, atunci când te duci să ajuți la o inundație sau deszăpezire, ești luat la mișto de bețivanii locali, trăitori din ajutorul social, care-și dau coate rânjind la tine cu o bere în mână și numindu-te ”sclav” sau ”fraier”. O Românie în care autoritățile sunt mereu ”luate prin surprindere” de ploi sau ninsori, de parcă nu ar fi logic că din noiembrie începe să ningă și că în zone ca Întorsura Buzăului sau Bărăgan, unde în ultimii 50 de ani au fost zăpezi mari, vor fi din nou zăpezi și/sau inundații. O Românie unde voluntarii trebuie să suplinească personalul lipsă al Ambulanței, Pompierilor sau SMURD-ului, pentru că doctorii și asistentele de urgență, oameni care văd zilnic toate grozăviile, de la cadavre mutilate la injurii adresate lor, s-au săturat să tot muncească pe 80% din salariul unui dentist, care n-are altă grijă decât să-și facă cabinet într-un loc cu vad și au plecat să lucreze într-o Germanie, Anglie sau Suedie unde numai salariul de bază al unui urgentist, fără spor de stres sau ore suplimentare, începe de la 8000 de euro, in comparatie cu 500 cât au aici. O Românie unde politicienii sunt mai ocupați să-și facă galerii personale de artă și au transformat cetățenii țării în gunoierii și salahorii Europei. O Românie cu biserici aurite și spitale ce stau să cadă.

Cineva m-a întrebat ”la ce dracu’ vă trebuie vouă Toyota Hilux?” Pentru că nu poți căra cinci oameni în stare să facă ceva și o jumătate de tonă de echipament pe drumuri forestiere sau de țară cu un Matiz. Pe bune, că am încercat. Cel mai mic din echipa de intervențe, Crețu’, are 21 de ani si 80 kg, restul batem suta. Am încercat cu mașina de mai jos, un SEAT, până i-am rupt arcurile. Deci a avea o mașină capabilă de a căra cinci oameni solizi și mai mult de 500 kg de echipament (numai trusele medicale ale Rabinului trag aproape 150 kg și sunt arhisuficiente pentru a dota un dispensar rural, de la pansamente la defibrilator și alde injecții, apoi tărgi, echipament de alpinism, haine, apă, mâncare, echipamentul meu de scufundări ce-l folosim la inundații) nu e un moft, ci o necesitate.

419008_190849924402867_1494467002_nAșa că am stat și noi și ne-am gândit ce să facem. Pentru cei doi doctori treaba e mai simplă, au de ales între ofertele ce le au din Germania, Anglia sau Irak, unde sunt mai bine plătiți ca în Europa. Trebuie doar să semneze contractul și să se urce în avion. Pentru noi, ceilalți, nu e mult mai greu, putând gasi oricând un post de ambulanțier, calificările noastre fiind echivalente cu stadardul american EMT-Basic, adică nivelul de bază al tehnicienilor medicali de pe ambulanțe. Așa că de să nu plecăm, să ne băgăm picioarele în ea țară nenorocită, unde toată lumea se bate cu cărămida în piept și nimeni nu face nimic?

Răspunsul a fost simplu, venit din partea lui Andrei: ”Bă, eu m-am uitat în oglindă și nu pot să renunț. Ar însemna să nu mai fiu eu, ar însemna să-mi fie rușine de mine”. La fel am simțit și eu, că nu pot să șterg cu buretele anii în care am tras la antrenamente și simplul ”mulțumesc” venit din partea celor ce i-am ajutat.

Deci, pentru cine vrea într-adevăr să ne ajute, până pe 30 mai, poate aici:

https://www.indiegogo.com/projects/search-rescue-vehicle/x/10265107

RO94 BTRL 0650 1201 M580 07XX – Dr. Radu Ștefan Berca, comandant Unitate Zonală Muntenia SARS România

RO84 RZBR 0000 0600 0627 9825 – Vrînceanu George Adrian, scafandru SARS România

Need some help

 

Nissan germanez de intervenție

Nissan germanez de intervenție

Dragii moșului, știu că vă așteptați la altceva. Da’ șatra mea de voluntari are o mare nevoie. Așa că iată-mă.

Pentru cine mă cunoaște, faptul că sunt voluntar într-o echipă de intervenție la dezastre și calamități nu-i o noutate. Cu toții suntem vreo 14 voluntari calificați în toată România, fără sprijin din partea autorităților, cumpărându-ne singuri echipamentul din banii noștri și din ce mai strângem de pe ici-colo. Numai că o mașină de teren dotată pentru intervenții cum e cea din poza de mai sus e o investiție cam mare pentru 14 oameni, așa că am ascultat și noi sfatul unora mai pricepuți și-am lansat o campanie de crowdfunding.

Scopul e să strângem 10,000 de epuroi din care să cumpărăm o Toyota Hilux 4×4 dublă cabină second hand (de prin 1996-2002, gurile rele zic c-ar fi cei mai buni ani la sortimentu’ ăsta), s-o reparăm dacă e nevoie, s-o modificăm un pic ca să se pupe cu activitatea și s-o dotăm cu o targă pliabilă și o trusă medicală sănătoasă, care să aibe un defibrilator automat extern (cine a avut probleme cu inima, știe că-i cea mai bună sculă pentru reparat infarcturi și alte de-alea).

Pentru cine zice că poate să ne ajute și are un cont de PayPal, tot ce trebuie să facă e să dea un click pe link-ul de mai jos și să urmeze instrucțiunile. Și, eventual, să dea mai departe să afle cât mai multă lume.

http://igg.me/p/search-rescue-vehicle/x/10265107

Asta-i ceea ce vrem noi să facem și pentru ce ne-am pregătit. Dacă frații polonezi pot, cred că vom reuși și aici.

 

Little green men

Lui Mihais, unul dintre ”profesorii” mei preferați

Ucraina

Ucraina

Dragii moșului, în lumina ultimelor evoluții de peste granița de nord a României, se conturează o evoluție extrem de interesantă a lucrurilor în Europa și nu numai. Nu comentez chemarea la oaste a cocălarilor amorezați de iPhone, lucru extrem de plâns de aceștia sau articolele scoase de diverși magazioneri ce se bat cu cărămida în piept de ce ar face ei cu Armata Română și nu s-a făcut, că de, tot românu’ e expert în fotbal, manele și (geo)politică. De obicei nu mă bag în chestii de-astea, pentru că nu-mi plac și nu le consider elementul meu. Dar acum e o situație specială.

În opinia mea, ceea ce se întâmplă acum în Ucraina este continuarea logică a unui joc început acum 50 de ani, în apogeul Războiului Rece. Vestul a crezut că l-a câștigat, dar se pare că a fost numai o remiză, sau o pauză temporară, dacă nu vrem să considerăm că ne aflăm azi în cel de-al doilea Război Rece. Războaiele duse prin interpuși (războaiele de decolonizare din Africa, cel din Vietnam, războiul sovieto-afgan din anii ’80), folosirea gherilelor marxiste palestiniene și vest europene (și terorismul este o tehnică de luptă extrem de eficientă), presiunea dusă de partidele socialiste, influențarea opiniei publice prin ”intelectuali”, ziariști și ziare cumpărate, folosirea ”idioților utili”, toate acestea s-au înscris în gama largă de mijloace de luptă ale KGB-ului sovietic până la desființarea lui, în anii ’90. Dar cum lupul își schimbă părul dar nu și spiritul, FSB-ul, ca moștenitor, a primit și arhivele cuprinzând experiența și planurile operaționale ale fostului KGB.

Răspunsul Vestului a fost unul slab, singurele servicii de informații demne de luat în seamă fiind britanicele MI5 și MI6, într-o mult mai mică măsură SDECE-ul francez și CIA americană. Planuri ca operațiunea Gladio, scoase la iveală în 1990 de Giulio Andreotti, pe atunci premier al Italiei și dezmembrate apoi în toate statele NATO, au lăsat Europa la mâna liderilor socialiști ce au promovat apropierea de Moscova și reducerea cheltuielilor militare. Căderea Zidului Berlinului a adus în ”ograda” NATO un set de țări considerate semi-inamice, ce au fost ”castrate” militar și folosite ca zonă-tampon împotriva unei foste Uniuni Sovietice considerată extrem de slabă.

Răspunsul Moscovei la răspunsul Vestului a fost o lentă, dar permanentă întărire a capacităților informative și militare, promovarea unor politicieni loiali în țările apropiate (Lukașenco în Bielorusia, Yanukovici în Ucraina), precum și căutarea unor aliați de nădejde (tradiționala Serbie, Grecia, Ungaria). Astfel, în anul Domnului 2014, anexarea Crimeei a pus lumea în fața unui fapt împlinit, facilitat de palida reacție a vestului la cele două războaie din Cecenia și la cel din Abhazia, unde trupele georgiene au suferit o înfrângere umilitoare.

Actualul război din Ucraina este continuarea logică a 50 de ani de experiență în domeniul operațiunilor subversive, a războaielor prin interpuși și a stilului hibrid de luptă, unde ocuparea unei părți a teritoriului ”inamic” este mascată sub forma operațiunilor umanitare, iar mijloacele economice și politice sunt folosite pentru întârzierea și slăbirea răspunsului advers. În acest timp, omuleții verzi în uniforme militare, lipsiți de orice însemn dar purtători de Kalașnikov, fac legea în teritoriile ocupate.

Bun venit în a patra generație a războiului.

 

Merry Christmas…

Moș Crăciun

Moș Crăciun

… and a happy New Year, după cum se zice.

Pornit ca un răspuns la plictiseală, blogul ăsta (sau ce-o fi el) încă e nehotărât încotro s-o apuce. Cert e c-o să continue.

Am vrut ca interesul meu într-o parte mai puțin glorioasă a milităriei și politicii să fie împărtășit cu alții, pentru e mult mai probabil să te trezești față în față cu un purtător de Kalașnikov decât să te uiți în țeava unui Abrams.

Drept urmare, din moment ce v-ați obosit să intrați aici, vă urez un Crăciun fericit și un 2015 plin de tot ce vă doriți voi. :D

Arming the Syrian Rebels

Dragii moșului, astăzi avem dezbatere. Priviți cu atenție clipul ăsta:

Concluziile pe care le trag eu sunt:

– ăia au camuflaj digital iordanian pe ei;

– armele și muniția pot fi folosite de orice pluton de peace-keeperi români fără nici o problemă, în caz că sunt capturate;

– cele trei săptămâni de instrucție care li se fac sunt de ochii lumii, pentru că, luând la rost TC 18-01, Special Forces Unconventional Warfare, ediția din 2010, găsim în Appendix-ul C două bucăți de programe de antrenament pentru liderii grupărilor de rezistență, un fel de ”train the trainer”, pentru ca aceștia să-și poată antrena oamenii mai departe, extrem de bine structurate. În cazu’ ăsta, orice gașcă de băieți veseli de-ai noștri îi bat la posterior cu basca udă;

– concluzia care se trage o spune bărbosu’ care-i bulibașă clar: ”they don’t actually us to defeat the regime, but they don’t want the regime to defeat us either”.

Vă rog să vă spuneți părerile, că de-aia sunt permise comentariile.

 

Scuze.

Deci BSRF2014

Deci BSRF2014

Dragii moșului, din cauză de plimbări la locuri cu verdeață, Black Sea Rotational Force 2014 și sesiune la facultate, subsemnatu’ își cere scuze pentru chiulul prelungit de aici. Dar așa cum a zis fostu’ guvernator a lu’ California, ”I’ll be back!”