“Cine a depus un Juramânt Militar, nu are nevoie de imbolduri să-și apere țara.

O vom face pentru ca e rândul nostru, al generației crescute cu cheia la gât, și nu ne vom da la o parte.

O vom face pentru că suntem cea mai buna generație pe care a dat-o România in ultima sută de ani și o să demonstrăm asta.

O vom face pentru că am fost educați să nu renunțăm niciodată.

O vom face uite-așa.

DE’AI DRACU’.”

(Bîrdeanu și Ancuţa, acolo în spate, şat dă fac ap)

Bă băiete, ăsta de sugi lattemochapulamea, care ai între 18 şi 35 de ani, articolu’ ăsta e pentru tine. Scrisesem acu’ niște ani asta, da’ văd că a trecut pe lângă. Nu mă miră, că te văd închis în bula ta, legat 36 de ore din 24 de telefonu’ ăla. Nu știu de ce nu ți-am făcut până acum un masaj de 245/70R16 pe coaste, nu frica de pârnaie m-a oprit, ci revelația că oricum e inutil, cu un zombălău mort nu se face primăvară. Ar trebui exterminată toată generația voastră.

Eu sunt un boșorog, o fosilă, un Neanderthal. Știu că îți e străin termenu’, așa că-ți fac o favoare și te luminez: au fost niște de-ăștia prin epoca de piatră, croiți pe stilu’ dulap, cam la 1,65 înălțime, cu capu’ mare și mâini/picioare scurte. Ca mine, care tre’ să îmi cam lipesc coastele de volan. Din câte zic cercetătorii germanezi (că la ei au fost găsiți ăștia prima dată), au apărut în Europa, îi ducea capu’, în sensu’ că le aveau cu vânătoarea, știau să facă adezivi din rășină de conifere, croiau țoale, se vindecau homeopatic cu plante și uleiuri esențiale, știau să repare fracturi și alte asemenea pă persoană fizică, o lucrau gourmet cu fripturi înăbușite și afumături, ce mai, o ardeau bio rău de tot.

Faza e că toate chestiile astea le-am învățat și eu, în parte de la tata, în parte de la alții, acu’ 20 și ceva de ani, când a trebuit să îndeplinesc ceea ce se numea stagiu militar obligatoriu. Da, 1. moșu’ meu e și el Neanderthal, 2. am petrecut un an închis într-o semi-pușcărie cu alți 100 și ceva de tembeli. Pe vremea aia mi s-a părut o tâmpenie, dar acum, privind retrospectiv, a fost, cred, cea mai bună perioadă din viața mea. Pentru că am învățat.

Am învățat în primul rând ce aia DISCIPLINĂ. Și cea impusă prin regulamentele militare, și auto-disciplina aia care te ferește de belele. Am învățat să-mi țin limba după dinți, pentru că, dacă vrei ceva de la cineva, nu bagi nesimțirea la înaintare, ci va trebui să faci frumos, să-l lingușești (e nimica toată la 90% din populație) sau să plătești pentru ce vrei. Cu o vorbă bună obții aproape întotdeauna ce vrei, indiferent de o porție suplimentară de mâncare la cantină, o permisie unde vrea mușchiu’ tău sau chiloții unei dame. În plus, dacă știi să-ți ții gura la momentul oportun (adică atunci când ai în față vreo 8 flăcăi din minunatul județ Vaslui, din care cel mai inteligent este cioben* ) ai toate șansele să scapi cu pielea netăbăcită.

Am învățat că o limbă străină știută fluent îți aduce nenumărate avantaje, de la chiulul de la corvezile de tip sortat cartofi stricați la scutirea de plantoanele II (adică să stai de pază de la 12 noaptea la 3 dimineața), pe lângă faptul că îți crește cota în rândul colegilor, care se vor trezi că vor ceva de la tine, întotdeauna plătind în bani.

Am învățat că e bine să știi să te repari singur, nu numai pe tine, ci și pe cei apropiați, pentru că timpul legal de venire a unei ambulanțe este de 8 minute, dar în realitate poate fi mai mare, pentru că mașina și oamenii ăia nu pot să zboare. Din cauză că există imbecili ca tine pe șosele, care nu se dau deoparte când aud o sirenă. Dacă ai fi tu întins pe targă, ai vrea ca lumea să-ți facă pârtie ca să poți ajunge cât mai repede la spital, nu? Da’ cu ce ești tu mai cu moț decât restu’? De ce să-ți facă lumea loc?

Am învățat că viața unui om care ți se opune nu valorează nimic, potrivit principiului ”mai bine să plângă mă-sa decât să plângă mama”. Că atunci când crezi că e o luptă cinstită, tacticile tale sucks big time. Nu există ”luptă cinstită”. Există luptă pe care o termini în picioare și moartea. Știu, nu se pupă cu ce-ai văzut tu la teveu, mafiotule. Moartea e modalitatea în care Bărbosu’ ăla de deasupra, pe care tot îl invocă ninjalăii cu sutane, îți zice ”game over”. E mai degrabă ”shut down”.

Am învățat că lucurile cele mai simple sunt cele mai eficiente. Picioarele mele pot să mă care mulți kilometri încă, pot face un rucsac din trei crăci și un ghem de sfoară, pot improviza un filtru de apă și nu-mi trebuie mai mult de două mâini ca să iau viața unui om. Că pot folosi pentru asta și alte chestii, de la genuchi la o rachetă Grad, e partea a doua.

O veste proastă pentru tine: tac-tu, boșorogu’ ăla uncool, e mai cool ca tine. Pentru că sunt toate șansele ca el să știe toate cele de mai sus. Tu nu le știi, așa că în caz de belea, indiferent că e cutremur, epidemie, inundație sau invazie de omuleți verzi care vorbesc o rusă foarte fluentă, tac-tu o să se descurce mult mai bine ca tine. Pentru că știe să-și țină limba după dinți, pentru că știe și ceva rusă pe lângă romgleză, pentru că știe să ascută o bucată de lemn pe care s-o înfigă într-un om, pentru că știe să folosească un Kalașnikov, pentru că ȘTIE.

A doua veste proastă pentru tine, serviciul militar obligatoriu în România e SUSPENDAT pe timp de pace. Nu eliminat, nu abrogat, SUSPENDAT. Adică în caz de mardeală, tu vei fi carne de tun, cu maxim o lună de instrucție făcută în pripă, pe când eu și tac-tu avem toate șansele să ne scuturăm rugina și să ajungem în locuri mai meseriașe, cum ar fi întinși pe burtă în spatele liniilor inamice, după blindajul unui tanc sau lângă o stație radio, la niște kilometri de linia frontului. Nu pentru că avem o vârstă, ci pentru că suntem specialiști.

S-ar putea, când cotrobăi tu prin harțoagele din casă, să dai peste certificatu’ de Neanderthal a lu tac-tu, care atestă faptul că el e BĂRBAT, nu fătălău ca tine. Așa arată:

La final, ascult-o pe tanti asta. Știu c-or să-ți curgă balele, dar nu e genul care s-ar uita la tine, oricum tu ai neepilata ta, plină de tatuaje și piercing-uri și cu părul mov/roz/verde/whatever, cu ștrampi verzi și opinci, că așa își exprimă ea personalitatea, care face pereche bună cu egării ăia pe care-i porți pe post de blugi și tatuajele tale sleeve de chelner de Starbucks.

*cioben – persoană al cărei singur argument într-o conversație/dispută este bâta.