Pricepenii: Primitive

Ghid turistic

Ghid turistic

Dragii moșului, mă uitam deunăzi la ultimele trenduri în materie de luptă ale soldaților moderni. Drone, rachete, multiroale și alte asemenea. Totul pentru a rașcheta inamicul de la distanță. Dar când a fost ultima șarjă de baionetă? Răspuns: în 2004, iar ultima utilizare înregistrată a fost în 2009, în Afganistan, când un locotenent britanic, rămas fără muniție, a hăcuit un taliban și a scăpat cu viață.

Dincolo de întrebarea ”mai are soldatul modern coaie să ucidă un om de aproape, cu baioneta, lopata de infanterie sau mâinile goale?” se ridică impresia că tehnologia duce pe un drum greșit în privința milităriei, după părerea mea. Prea multa încredere (oarbă) în tehnologie va duce la eșecuri și pierderi de vieți omenești.

Nu mă înțelegeți greșit că mi-aș băga unghia în gât că acum 20 de ani, când îmi făceam ceea ce se numea pe atunci ”stagiu militar obligatoriu” mi-aș fi dorit să fi avut GPS sau vreun ACOG instalat pe AKM-ul meu fabricat în 1973. Nu. În schimb instructorii mei (încă îi țin minte pe Minea și pe Dănilă, supranumit ”Diles”) au fost suficient de încăpățânați ca să-mi bage în cap utilizarea sistemului clasic de ochire, cu cătare-înălțător, citirea unei hărți, folosirea busolei BI-69 și alte asemenea chestii. Singura chestie pe care aveam ocazia s-o învăț și am făcut prostia să n-o fac a fost alfabetul Morse/telegrafie, ceea ce-ar fi prins bine.

N-am nimic împotriva tehnologiei, dar oricând voi avea nevoie voi apela la metodele basic level. La restriște, mai ales într-un loc necunoscut, va trebui sa-mi folosesc pumnii, coatele, genuchii, un cuțit sau altă armă improvizată ca să fac rost de un AK sau altceva de genul ăsta, care va veni, mai mult ca sigur, fără ACOG, Aimpoint și cu o rezervă limitată de muniție. Va trebui să știu să opresc o hemoragie, să improvizez o atelă sau un bandaj ocluziv, să fac un foc, să purific apa așa încât să nu dau în dizenterie (să te caci pe tine is not fun), să ajung într-un loc anume folosind o hartă și busola (sau soarele și Steaua Polară), să conduc o mașină/camion/motocicletă, eventual să vorbesc limba locului unde mă aflu, fără să car o grămadă de echipament pentru fiecare din cele mai sus în parte.

Niște țoale comode, care să nu bată la ochi, o pereche de ghete/bocanci solide, un ceas la mână (cu care mă pot și orienta la o adică), un micro/mini survival kit, ceva în care să car apă, eventual un rucsăcel în care să pun diverse (haine de schimb/ploaie, trusă medicală, mâncare, alt container cu apă, hârtie inginerică, ceva unelte, muniție, etc.), lucruri care nu depind de curent electric/baterii sau semnale exterioare man-made și un bagaj de cunoștințe bogat vor scoate pe oricine la liman, ajutate de o doză oarecare de noroc.

Welcome to The Suck

Kalașnikov

Kalașnikov – versiunea românească

Zilele trecute a trebuit să fac un drum cu multe opriri prin Craiova. În timp ce-mi așteptam doamna să se întoarcă la mașină (am o foarte mică doză de răbdare când e vorba de cumpărături) am surprins discuția despre arme dintre doi ”flăcăi” cu freze de tip liliac și pantalonași strânși pe cuor, al cărei argument final a fost ”Frate, M4 bate Kalașnikovu’ la orice oră, am văzut la Counter!”

Uhhhh, să fiu al dracu’. Mereu mi-au plăcut habarniștii care-și dau ei cu părerea, așa, că românu’ s-a născut expert în politică, fotbal și armament. Binențeles, n-a ținut niciodată o armă în mână, că armata nu se mai face de mult și oricum era pentru proști, da’ a citit pe forumuri.

Flăcăi, uitați-vă bine la chestia aia de deasupra. Dacă, vreodată, veți nimeri într-o fundătură de lume uitată de Dumnezeu, că ați hotărât voi să vedeți piramide, că vi s-a pus pata să fumați gazon direct de la sursă sau să călăriți cămile, chestia aia e maximum din ce vă poate da Dumnezeu. Mai ales daca-i completă și cât de cât întreținută, cu patul întreg și cuiul cătării la locul lui. Dacă găsiți și câteva cartușe necorodate, considerați ca v-a pus mâna în cap. Nu sperați la un încărcător întreg, că muniția e scumpă a dracu’ prin locuri ca Egipt, Tunisia sau Yemen. Pentru că majoritatea armelor de genul ăsta se află în mâna unor oameni pentru care pușca aia e ceva mai mult decât o bâtă cu statut social înalt, în locuri unde nu s-a auzit de airsoft. Unde un negru cu o chestie ce seamănă a armă în mână înseamna un singur lucru: moarte.

Kalașnikov - versiunea somaleză

Kalașnikov – versiunea somaleză

Binențeles, e puțin probabil s-o gasiți sprijinită de ușa de la intrare, cu un bilet scris frumos ”Pentru Gigel Spintecătoru’, cel mai tare jucător de Counter din Balta Verde!” S-ar putea s-o luați de la un cadavru de pe marginea drumului, umflat de gaze și arătând oribil. Și asta pentru că v-ați săturat să dormiți întinși pe podea, să mâncați întinși pe podea, să citiți întinși pe podea și să mulțumiți Domnului că s-au inventat closetele turcești cu talpă, care vă permit să vă ușurați, nu-i așa, întinși pe podea, cum ar veni. Asta în cel mai bun caz, alternativa fiind să rupeți gâtul unui arab pentru o pușcă de asalt, ceea ce nu-i cazu’, că voi v-ați dus la sală să faceți pătrățele ca să impresionați pițipoancele, nu să învățați kickboxing. Și oricum, nu sunteți în stare să tăiați un pui, darămite un om. Așa că expresia ”mai bine să plângă mă-sa decât să plângă mama” nu vi se aplică.

Așa că în caz de belea, când Ministerul de Externe al României vă va transmite prin diverse mijloace să vă mișcați oasele într-un anumit punct de unde să fiți preluați și aduși acasă, oricum nu veți fi în stare să ajungeți acolo, pentru că Guță sau Salam nu cântă despre cum să citești o hartă. Oricum voi ați chiulit la geografie și vă uitați la o busolă ca broasca la sudură. Orientare cu ceasul după soare? Nu fratziwear, n-am făcut geogra în clasa a 3-a, băteam mingea pe maidan.

Ca să vă faceți o idee despre ce am scris eu mai sus și să mă înjurați mai cu spor, ăsta micu’ de mai jos vă așteaptă. Sper să vă înțelegeți bine cu el.

Ghid turistic

Ghid turistic

Sau mai bine stați acasă.