My name is Buridan. Măgaru’ lu’ Buridan.

 

Țestoasa 2.0

Țestoasa 2.0

Dragii moșului, profitând de febra mea musculară de azi, vom bârfi despre încărcătura ce-o poartă lumea în luptă. Recent apărut, un articol de prin țara vărului Barack Hussein (ne tragem, zic gurile rele, din aceeași maimuță, da’ ai lui au rămas mai mult la bronzat în Africa) face comparație între un luptător cu sulița al falangelor macedonene, un legionar roman, un Pashtun din Afganistan si un soldat american, aflat la bronzat în aceeași țară, si mi-a dat oareșce idei. Mai ales că în poza de deasupra îl aveți pe subsemnatu’ pe post de țestoasă.

Primul pe listă, macedoneanul nostru va căra, cu foarte puține excepții, nu mai mult de 23 kg, acestea cuprinzănd armura, scutul, sulița, sabia, echipamentul de luptă. La acestea se adaugă, în marș, aproximativ 10-12 kg de hrană, iar hainele, încălțămintea, cazarmamentul, apa mai adaugă în jur de 9 kg, ducând totalul la un 40-42 kg în marș și nu mai mult de 30 kg în luptă, considerând că potolul, cazarmamentul și o parte din apa transportată au rămas în tabăra. Deci 30 kg cu totul, într-o bătălie unde nu se cere să fie foarte mobil.

Al doilea, romanul va avea de transportat un maxim de 35 kg, dar cel mai adesea încărcătura sa va fi de aproximativ 27 kg, iar în luptă, ținând seama de tehnicile de război ale legiunilor (oprit, făcut tabără, construit lucrări de apărare, odihnă, în timp ce comandanții planifică următoarele operațiuni și ce cavaleria va face recunoașterea terenului) va pleca cu o greutate de 14, maxim 19 kg aceasta cuprinzând haine, armură, arme, etc.

Mujahedinul de serviciu

Mujahedinul de serviciu

Paștunul se va avânta în jihad cu un Kalașnikov (3,5 kg), 120 de cartușe în patru încărcătoare (poate, cu o greutate totală de 4 kg), o jachetă de camuflaj pe care a cumpărat-o din bazar, ceva haine murdare (ținând seama de obiceiurile locale, mizeria de pe ele ar cântări mai mult decât hainele în sine), sandale (să presupunem că hainele trag 2-3 kg la cântar), ceva alune, pită și carne uscată sau ceva smochine ca hrană (maxim un kilogram), un bidon cu un litru de apă (1 kg), să spunem că ar avea un ”șorț” port-încărcător din pânză (0,5 kg), și, dacă este bulibașă (șef de echipă), mai adăugăm o stație radio de tip ICOM sau Motorola cu baterii și un set de rezervă (iar 0,5 kg). În totalitate, cam 12-13 kg cu tot ce are pe el.

Caravană

Caravană

Cireașa de pe tort, pifanul american. Mai jos aveți un tabel cu încărcăturile pe care le duce fiecare ”specialitate” în spate. Greutățile sunt date în livre, pentru conversia în kilograme împărțiți la 2 (1 livră = 0,453 kg).

Tabel încărcături

Tabel încărcături

Pentru necunoscători, ”fighting load” denotă încărcătura purtată în luptă, compusă din haine, încălțăminte, cască, baionetă, vestă port-încărcător și o cantitate redusă de muniție. ”Approach load” cuprinde hainele, arma, o unitate de muniție (300 cartușe), vesta port-încărcător și un rucsac de mici dimensiuni. ”Emergency approach load” constă în tot ce trebuie pentru operațiuni de câteva zile în teren ce nu permite folosirea altor mijloace de transport. În caz de nevoie, încărcături de până la 55 kg pot fi cărate pe o distanță de 20 km într-o zi.

Un asemenea nivel de încărcare va limita mobilitatea oricărei unități militare și o va forța să folosească cele mai ușoare căi de comunicație, căi ce pot fi foarte ușor minate sau folosite pentru ambuscade. Ca să nu mai vorbim despre oboseala fizică a soldaților ce vor trebui să reacționeze la o ambuscadă sau la un atac. Sau despre rotule sărite, vertebre tasate, rupturi musculare și tot felul de astfel de afecțiuni.

Comparând încărcăturile de luptă ale ultimilor doi, se observă un avantaj clar al primului, ce se poate mișca mult mai ușor, își poate alege itinerariul ce-l poate feri de inamic, și, mai ales, poate decide când și unde se va da lupta. Va putea să se ascundă, va fi mai odihnit, va lupta mai bine.

Înlocuind greutatea echipamentului și, implicit, un nivel limitat de protecție pe care-l oferă cu viteza și capacitatea de camuflare oferit de un stil de luptă ”ușor”, unitățile proprii vor avea inițiativa în luptă, limitând capacitatea inamicului de ripostă. Un stil de luptă mobil, dinamic va aduce mai multe beneficii, va reduce pierderile și va maximiza rezultatele.

2 păreri la “My name is Buridan. Măgaru’ lu’ Buridan.

  1. Bro,parasutistul sovietic pleca la razbel cu babulanii in trening,adidasi,plus ceva apa&haleala.Evident,mai cara flinta si munitia+ceva mine sau munitie pt. mitraliere.Comparativ cu ai nostri ca brazii,Ivanii acum 30 de ani erau Fulgerica.
    Problema,as usually,e generata de birocrati si politruci.Nu mergem sa-i vanam pe dealuri,pt. ca asta inseamna agresiune la adresa populatiei pasnice.Asa ca ne limitam sa ne plimbam in trocarici pe sosea.

  2. LOL inainte rostogol, rostogol!

    Bre, e doctrina post Mogadiscio, unde au subestimat inamicu´ care i´a si prins in ambuscada si i´a umilit. I´a prins noaptea fara: night vision, munitie putina, apa si haleala, first aid etiki. Si de atunci antrenamentu´e foarte strict legat de normele date: ț mile in x minute cu greutatea y pe cocoasa. Pe principiul „si o fuga la nonstopul din colt se transforma´n fiasco daca n´ai portofelu´la tine!”

Lasă un răspuns către mihais Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>