Pricepenii: Primitive

Ghid turistic

Ghid turistic

Dragii moșului, mă uitam deunăzi la ultimele trenduri în materie de luptă ale soldaților moderni. Drone, rachete, multiroale și alte asemenea. Totul pentru a rașcheta inamicul de la distanță. Dar când a fost ultima șarjă de baionetă? Răspuns: în 2004, iar ultima utilizare înregistrată a fost în 2009, în Afganistan, când un locotenent britanic, rămas fără muniție, a hăcuit un taliban și a scăpat cu viață.

Dincolo de întrebarea ”mai are soldatul modern coaie să ucidă un om de aproape, cu baioneta, lopata de infanterie sau mâinile goale?” se ridică impresia că tehnologia duce pe un drum greșit în privința milităriei, după părerea mea. Prea multa încredere (oarbă) în tehnologie va duce la eșecuri și pierderi de vieți omenești.

Nu mă înțelegeți greșit că mi-aș băga unghia în gât că acum 20 de ani, când îmi făceam ceea ce se numea pe atunci ”stagiu militar obligatoriu” mi-aș fi dorit să fi avut GPS sau vreun ACOG instalat pe AKM-ul meu fabricat în 1973. Nu. În schimb instructorii mei (încă îi țin minte pe Minea și pe Dănilă, supranumit ”Diles”) au fost suficient de încăpățânați ca să-mi bage în cap utilizarea sistemului clasic de ochire, cu cătare-înălțător, citirea unei hărți, folosirea busolei BI-69 și alte asemenea chestii. Singura chestie pe care aveam ocazia s-o învăț și am făcut prostia să n-o fac a fost alfabetul Morse/telegrafie, ceea ce-ar fi prins bine.

N-am nimic împotriva tehnologiei, dar oricând voi avea nevoie voi apela la metodele basic level. La restriște, mai ales într-un loc necunoscut, va trebui sa-mi folosesc pumnii, coatele, genuchii, un cuțit sau altă armă improvizată ca să fac rost de un AK sau altceva de genul ăsta, care va veni, mai mult ca sigur, fără ACOG, Aimpoint și cu o rezervă limitată de muniție. Va trebui să știu să opresc o hemoragie, să improvizez o atelă sau un bandaj ocluziv, să fac un foc, să purific apa așa încât să nu dau în dizenterie (să te caci pe tine is not fun), să ajung într-un loc anume folosind o hartă și busola (sau soarele și Steaua Polară), să conduc o mașină/camion/motocicletă, eventual să vorbesc limba locului unde mă aflu, fără să car o grămadă de echipament pentru fiecare din cele mai sus în parte.

Niște țoale comode, care să nu bată la ochi, o pereche de ghete/bocanci solide, un ceas la mână (cu care mă pot și orienta la o adică), un micro/mini survival kit, ceva în care să car apă, eventual un rucsăcel în care să pun diverse (haine de schimb/ploaie, trusă medicală, mâncare, alt container cu apă, hârtie inginerică, ceva unelte, muniție, etc.), lucruri care nu depind de curent electric/baterii sau semnale exterioare man-made și un bagaj de cunoștințe bogat vor scoate pe oricine la liman, ajutate de o doză oarecare de noroc.

Sleepers

Dragii moșului, după o pauză destul de mare, cauzată de diverse (alcool nexam și inspirația dusă la curve) și un concediu în frumosu’ Tzatzikistan, revenim pe sticlă. Astăzi discutăm despre adormiți .

Pentru cine nu cunoaste termenul, printre multe alte sensuri, sleeper se aplica unui dispozitiv (mașină, computer) cu performanțe mult superioare modelului de serie, totul camuflat sub un aspect modest. Un motor mai puternic, transmisie mai solidă și cauciucuri cu performanțe superioare transformă o mașină, oricat de ruginită și/sau turtită într-o surpriză neplăcută pentru restul lumii.

Trecem la partea de awareness. Unul din cele mai comune tipuri de mașini în nordul Greciei este pickup-ul. Modele din cele mai diverse (de la Mazda 2600 din 1980 și până la Toyota Hilux Revo), cu aspecte diferite (de la nou nouț până la găuri în caroserie), dar în condiție mecanică foarte bună, murdare, lovite sau nu, pickup-urile au fost o prezență constantă pe șoselele grecești. Conduse de diverși flăcăi cu înfățișare muncitorească (ușor de obținut, necesarul fiind o barbă de 2-3 săptămâni și niște țoale ponosite), gândul meu a fost câte dintre ele pot fi folosite ca vehicule de supraveghere, neridicând nici o sprânceană întrebătoare indiferent de locul întâlnirii, centrul unei stațiuni turistice sau mijlocul câmpurilor cu măslini.

Extrapolând pe alte zone sau domenii unde un tip de mașină ar fi, să folosim un termen din biologie, endemic, cum ar fi Orientul Mijlociu, Africa, Asia de sud-vest, mai puțin Balcanii și restul lumii, pickup-urile și dubele de mici dimensiuni (VW Transporter, Ford Transit, etc.) oferă un mix de utilitate și anonimitate folositoare diverselor entități interesate. De unde se poate ști cine este la volanul unui pickup inscripționat CEZ Distribuție sau a unei dube Muștar de Tecuci și ce fac ei acolo? Livrează castraveți murați, citesc contoare sau trag cu retina și timpanul?

Low crawl

- Low crawl, vine comanda negrului de lânga mine.

Să-mi bag, târâș pe degete. Degetele de la mâini trag, degetele de la picioare împing. Futu-vă-n inimă de Viet Congi, nu puteați să le faceți de petrecanie acu’ treizeci de ani?

E mai, e deja cald, abia am trecut de Enisala, am făcut și un detour pe lângă cetate, ca să ocolesc satul. Uniforma cred ca trage o tonă, atâta transpirație are în ea, ghillie suit-ul se simte ca un cojoc.

Fir-ai al dracului de redneck, nu puteai să stai la tine-n Arkansas și să mă lași în durerea mea?

Run! sună vocea dogită a huidumei negre din spatele meu.

Să alergi cu ghillie suit-ul pe tine bate cursa echipată cu complet chimic. Bine că n-am și masca de gaze pe bot, băga-mi-aș… Atât îmi mai trebuia…

Acu’ trage, boule, ai vrut armată, puteai să stai dracu’ pe curu’ tău acasă și să dai în toamnă din nou la facultate, da’ tu nu, ai vrut să arăți că ai coaie! Și-ai găsit armată…

Cum morții mamilor voastre ați scăpat voi din Vietnam, Grenada, Panama și Kuweit? Force Recon Force Recon, da’ nu s-a găsit niciunu’ mai dibaci să vă pună capetele în par? ‘re-ai al dracu’ de cioroi împuțit, proști ăia din KKK…

High crawl, se aude vocea negrului. Connors tace. Redneck-ul tace și privește.

Pe coate și pe genunchi. Acidul gastric îmi arde gura, îmi vine să vomit. Trebuia să fii tu singurul cu bacalaureat din toată compania, nu, boule? Și să te mai și lauzi că știi engleza…

Run! Bennett dă ordinele, Connors tace.

* * *

- Auzi, de unde ai cicatricea aia de pe arătător? mă întreabă Blonda pe nepusă masă.

- M-am tăiat într-o scoică la Dunăre când eram copil, îi răspund.

… – Percutorul universal se cuplează cu capsa detonatoare CD6, perorează fruntașul Panaite, zis și Ciuri-Buri, și se introduce în cartușul de trotil de 75 de grame!

CD5, futu-te-n inimă de avorton, CD6 se folosește la minele antitanc, boule… Capsa detonatoare CD5 se înșurubează în percutoru’ universal, se introduce în cartușu’ de trotil de 75 de grame pe care poți să ți-l bagi în cur, legat de gât cu niște fitil detonant, să te arunci în aer, pitic constipat ce ești…

- Domnu’ Compiuter, vă gândiți la femei de nu sunteți atent la lecție? Eu nu sunt Stănescu să faci urât!

Nu, măscăriciule, mă gândesc că țiganu’ a scăpat ieftin. Seiko automatic versus arcada ăluia egal cinci zile de bulău. Ție aș vrea să aud cum îți trosnesc vertebrele, dacă-ți fac priza aia care-am învățat-o de la Connors…

* * *

- Cum te-ai apucat tu să înveți prim ajutor? întreabă O în timp ce R privește întrebător.

O ambulanță intră în curte, nu e 202, n-am cum să evit răspunsul.

… privești cum viața se scurge din el… Copil tâmpit, nu știai că o cutie de pateu cu o floricică de plastic deasupra nu se calcă? Nu contează că ai șase ani, instinctul de supraviețuire ar trebui să primeze…

… fir-ați ai dracu’ ăia care ați minat fântâna, sper să ardeți în iad…

… mintea îți aleargă cu 300 la oră, i-am pus garouri la cioturile ce i-au rămas din picioare, Doamne, ce să mai fac?…

… – E un hobby pentru mine, iese un răspuns chinuit.

* * *

Întrebare la Radio Erevan: se poate face chirurgie cu un briceag Victorinox?

Răspuns: se poate, da’ doare al dracu’ când lama aia de juma’ de palmă îți cotrobăie pe lângă tendoane.

* * *

- Cum se repară un pneumotorace? întreabă Sclipici, cu 120 la oră noaptea pe Dealul Negru, în timp ce Rabinu picotește pe bancheta din spate.

- Se ia o bucată de plastic, țiplă, pungă, ce-ai la îndemână și se lipește peste gaura din peretele toracic pe trei laturi, ca să formeze o supapă ce permite aerului doar să iasă, nu și să intre în cavitatea toracică…

- Unde mama dracului ai învățat asta?

… Bătrânul stă întins pe cât de comod posibil, în timp ce doctorul Hammadi îi schimbă perfuzia. Îmi face semn spre borcanul de drenaj, semn că sângerarea s-a oprit.

- Good job, îmi spune cu un zâmbet larg.

Shukran, toubib, îmi spun în gând. Am făcut ce-am putut, cand vezi o gaură cât un pumn în pieptul unui om nu stai să gândești prea mult. Jaqueline și Bogdănel stau întinși pe podea, doctorul potrivește perfuzia întins pe podea, eu mă uit la AKMS-ul ce-l am în mână. Un 10 într-un cerc, Kalașnikov bulgăresc, fabricat în 1982. Dane, unde mama dracului ești? Printr-o minune, avem curent electric. Apa cred că mai are presiune pe conducte, că mai curge… L-au făcut bucăți pe Rafik Hariri, zic știrile, au folosit o mașină capcană cu 200 kile de trotil…

… Doctorul se pregătește să plece pe acelasi drum pe care a venit, peste terase. Îi fac semn s-o ia târâș, ca să nu-l lovească vreun glonț rătăcit. Să ieși în stradă e moarte sigură…

… Arunc o privire în stradă, printre crenelurile terasei. Un jeep cu mitralieră trage rafale de-a lungul străzii. Nu-i recunosc pe servanți, dar are culorile celor din Falange. Milițiile creștine își apără teritoriul. Două străzi mai încolo e fieful Hezbollah-ului…

…”Lasă băi că-i cartier liniștit” mi-a zis văr-meu. Cartier liniștit pe dracu’, de două zile stau pe burtă, mănânc pe burtă, dorm pe burtă, doar la budă stau pe spate. Bine că e wc turcesc și nu trebuie să te ridici…

Urăsc wc-urile turcești.

* * *

La alții… (part 2)

_89872860_1479228117Drajii moșului, în continuarea primului articol, astăzi vorbim din nou despre Forțele Teritoriale Poloneze, noile adunături de războinici de weekend ai semi-vecinilor de la nord. Misiunea acordată acestora este de a apăra zonele de responsabilitate (zonele în care trăiesc), a ajuta la diminuarea efectelor calamităților naturale și de a întări comunitățile locale.

Antrenamentul acestora se face (din cauza programului de doar două zile pe lună / două săptămâni pe an) în primul rând prin auto-educație, apoi prin folosirea instructorilor ce au fost folosiți la antrenarea forțelor afgane și irakiene (ce au avut și instructori români, de altfel), permise gratuite la sala de forță și la piscine, precum și o platforma de e-learning integrată, ce va permite monitorizarea progresului făcut de fiecare ”soldat” în parte, prin controlarea dietei, greutății și motivare. Pentru aceasta, inspirația a fost căutată în programele similare ale Suediei, Marii Britanii, statelor baltice precum și în programele Gărzii Naționale americane.

Ce inseamnă auto-educația în sensul ăsta? Ceea ce se bate apa în piuă aici de vreo trei ani: bushcraft, prim ajutor, ITAI, precum și folosirea unor jucărele nou apărute pentru a crea noi senzori, rețele de date / supraveghere, etc.

De ce este nevoie de Forțele Teritoriale? Istoria Poloniei este plină de ani de războaie de gherilă și operațiuni neconvenționale. Trupele locale, ce cunosc nu numai zona de operațiuni, ci și comunitățile ce le populează și infrastructura sunt de neînlocuit în timpul misiunilor. Ei vor constitui un suport pentru militarii armatei regulate, mai ales preluând sarcinile de protejare a populației civile și infrastructurii.

Cum ceea ce se potrivește la alții se potrivește și la noi, vizionare plăcută…

Ladies and gentlemen…

… meet the Rhino. Sau Rinocerbu’.

VLUU L200  / Samsung L200Va fi platforma de experimente, modificări și alte asemenea, pe post de jucărie, sistem logistic, generator de curent și orice vă trece prin cap, turnați mai jos. Promit ca le voi citi pe toate, cu toate că (și acum vine partea mai tristă) în următoarele luni voi fi extrem de ocupat cu cea mai importantă perioadă din viața oricărui student: licența. Așa că nu voi mai scrie așa de mult, dar promit sa mă revanșez.

Have fun:

Popcorn anyone?

Toyota-Hilux-Guerilla-Truck-08Drajilor, la un pahar de Cappy Pulpy Peach şi aşteptand sa se coacă o pizza, recomandările subsemnatului pentru Top 10 pentru mardelile anului 2017.

Pe primul loc, binenţeles, Siria şi Irak. După implicarea masiva a flăcăilor veseli ai Maiestăţii Sale Lizica a Doua şi a vânătorilor de scalpuri ai lui Vlăduţ Putin, golanii cu turbane ai ISIL au cam dat năvală în ascunzişuri. Dar treaba încă nu s-a terminat.

Medalia de argint se duce la Istambul, Turcia cunoscând anul trecut o evuluţie interesantă. Pseudo-lovitura de stat, atacurile teroriste ale ISIL/Kurzi/dracu’ ştie, mişcările sultanului Erdogan duc la conbcluzia că Turcia va fi o chestie extrem de interesantă de urmărit. PS. Ştie cineva vreo ofertă bună pentru Antalya?

Bronzul pleacă la amicii noştri din Yemen, care, prigoniţi de toţi, o dau în barbă cocălarilor saudiţi. Un conflict foarte interesant pentru mine, asimetric prin simplul fapt că nişte sărăntoci se opun bogatei (nu puternică, competentă sau orice altceva) Arabii Saudite.

Prima menţiune se duce în Sahel / bazinul lacului Ciad. O zonă săracă, cu graniţe poroase şi guverne neputincioasă, este locul de joacă a multor jihadişti, grupuri armate şi reţele de infractori. Boko Haram, AQIM (Al Quaeda in Islamic Maghreb), al-Mourabitoun fac legea în Nigeria, Mali, Coasta de Fildeş, Niger, Ciad, Mali şi alte zone din Africa Centrală.

A doua este Republica Democratică Congo, loc unde corupţia endemică l-ar face de ruşine pe Teleor-Man şi gaşca lui de ciorditori flacăi dibaci. Tovaraşu’ Joseph Kabila şi-a prelungit şederea în palatul prezidenţial chiar după expirarea mandatului, aşa că restu’ (termen general desemnând opoziţia, Biserica Catolică, populaţia civilă din diverse triburi de negraci, leşinaţi de foame) a ieşit în stradă, fiind întâmpinaţi de forţele de ordine cu gloanţe de Kalaşnikov, un raport oficial declarând 53 de morţi anul trecut.

A treia, Sudanul de Sud. Cea mai nouă naţiune a lumii, etalonul mondial la corupţie, unde preşedintele Salva Kiir se împuşcă cu vicepreşedintele Riek Mechar pentru ceva petrol, cherestea şi alte asemenea, a produs până acum 1,8 milioane refugiaţi interni şi încă 1,2 milioane refugiaţi peste graniţă. Catastrofă umanitară? Ce-i aia?

Cei care n-au prins podiumul:

Afganistan – se explică de la sine. Relaţiile încordate cu Pakistanul, din cauza relaţiilor strânse ale acestuia cu talibanii, violenţa sectariană, corupţia endemică, statutul indisputat de cel mai mare producător de droguri al lumii duc la o situaţie extrem de volatilă.

Ucraina – situaţia incertă a regiunilor Donbas şi Lugansk (anexarea Crimeei este un fait accompli) va duce la mutări interesante, inclusiv pentru România.

Ultima de pe listă, Europa. După atacurile din Califatul Al Parisi Călcat cu Camionul şi Împuşcat, Şaormen Land şi Ţara Pişăciosului în Fântână, aşteptăm cu mult interes viitoarele pocneli din Italia, Greţia şi ţările scandinave, până acum iertate.

Gladio 2.0

gladioDragii moşului, zilele trecute guvernul ce cârmuieşte destinul poporului frate lituanian a scos pe piaţă o broşurică de vreo 70 şi ceva de pagini, în care explică cetăţenilor ce-i păstoreşte ce trebuie făcut în cazul unei invazii ruseşti. Clar, cu subiect şi predicat, aţi citit bine: invazii ruseşti. Inclusiv armele, mijloacele de luptă blindate, grenade, mine, etc. La coadă sunt explicate metode de survival, copiate din manualele bune aflate pe piaţă (SAS survival manual, Overlevnad al armatei suedeze, FM 21-76 al US Army) şi aduse la zi.

Un pic de istorie se impune, pentru cei ce nu o ştiu (şi vor fi condamnaţi să o repete):

– ţările baltice au o lungă tradiţie în războiul de gherilă împotriva Armatei Roşii, imediat după revoluţia bolşevică, apoi în timpul ocupaţiei naziste, apoi după cel de-al doilea război mondial, când foştii membri ai LVR (Lietuvos vietinė rinktinė – Forţele de Apărare Teritorială Lituaniene), unitate de luptă anti-partizani, şi ai diviziilor SS baltice (a 20-a divizie Waffen SS, 1st Estonian), precum şi membrii acestora care au scăpat spre Marea Britanie şi Suedia s-au organizat ca Forest Brothers, denumirea generică sub care partizanii anticomunişti din ţările baltice, alături de aşa numiţii „cursed soldiers” din Armia Krajova poloneză şi luptătorii anticomunişti români au luptat împotriva invadatorilor sovietici şi a regimurilor impuse de aceştia. Ajutaţi sporadic de britanici şi de suedezi, prin infiltrari de oameni şi echipament (operaţiunea Jungle, desfăşurată de MI6 între 1948 şi 1955, când a fost anihilată de NKVD), aceştia au luptat pe durata a mai bine de 10 ani cu forţele sovietice, bilanţul urcând la 50,000 de victime.

– beneficiind de experienţa Unităţilor Auxiliare ale Home Guard şi mai apoi de expertiza şi structura SOE (Special Operations Executive), considerată cea mai titrată organizaţie pentru război subversiv, după cel de-al doilea război mondial Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii au decis crearea unor unităţi paramilitare de luptă împotriva unei ipotetice invazii sovietice a Europei de Vest, compuse din „celule” de luptători şi depozite ascunse de armament, specializate în asasinate, sabotaje şi război de gherilă.

Unul dintre puţinii istorici care s-au ocupat de acest „amănunt” al Războiului Rece, Daniele Ganser, spune în cartea sa NATO’s Secret Armies:

„Coordinated by the North Atlantic Treaty Organization (NATO), {the secret armies} were run by the European military secret services in close cooperation with the US Central Intelligence Agency (CIA) and the British foreign secret service Secret Intelligence Service (SIS, also MI6). Trained together with US Green Berets and British Special Air Service (SAS), these clandestine NATO soldiers, armed with underground arms-caches, prepared against a potential Soviet invasion and occupation of Western Europe, as well as the coming to power of communist parties. The clandestine international network covered the European NATO membership, including Belgium, Denmark, France, Germany, Greece, Italy, Luxemburg, Netherlands, Norway, Portugal, Spain, and Turkey, as well as the neutral European countries of Austria, Finland, Sweden and Switzerland.”

Gata cu istoria, ne întoarcem în ziua de azi. Cum ar arăta un Gladio 2.0? Cu oameni antrenaţi în cyberwarfare, arme şi dispozitive explozive „tipărite” la imprimante 3D (aşa cum am zis aici şi aici), cu informaţii adunate rapid şi uşor cu un smartphone şi transmise printr-o staţie SATCOM sau un telefon de tip Thuraya sau Inmarsat, o campanie de networked guerilla va contracara războiul hibrid al Rusiei? Asta sa fie generaţia a 5-a a războiului?

Medicale: Ditch medicine

„For wounded soldier who sees his strength ebbing into the warm pool of liquid by his side and seeks relief from his pain by crushing the blades of grass in his hands, thoughts are of family never to be seen again and aid from whatever quarter he can find it. Ditch medicine – the difference between life and death – often starts with a thud of a pair of boots landing beside the soldier and PHCP simply grasping his hand and peering into his ashen face”

Hugh L. Coffee – Ditch Medicine

Închipuiţi-vă că aveţi de asigurat îngujirea medicală într-un mediu cum este cel din clipul de mai sus. Nu neapărat din cauza unui conflict armat, ci mai degrabă din cauza unui cutremur cum a fost cel de sâmbătă. Clădiri dărâmate, lipsă apă curentă şi energie electrică, servicii de urgenţă mult suprasolicitate, mai ales de idioţi care sună nu să raporteze cazuri de urgenţă, ci ca să întrebe ce să facă, în loc să se pregătească din timp, ca să cităm pe flăcăul ăsta. Ce veţi face?

Nu vreau să mă înţelegeţi greşit.

Nu sunt medic şi nici nu voi fi vreodată. Nu voi petrece , la 40 de ani ai mei, încă trei pentru a face o postliceală sanitară doar ca să am dreptul legal de a pune o perfuzie. Nu sunt fan al Oliviei Ştir sau cum morţii mamii ei o cheamă pe tuta aia care a declarat ca vaccinurile provoacă autism. Ceea ce ştiu şi pot e prim ajutor. Asta mi-a plăcut, asta fac. Dacă voi avea ocazia, voi urma un curs de paramedic, dar nu-mi voi face o meserie din asta. Îmi ajunge voluntrariatul.

Asta a fost disclaimer-ul.

Consider că un curs autorizat de prim ajutor, că e făcut cu flăcăii mei de la SARS, cu oricare alt ONG sau cu Crucea Roşie (care ar trebui să fie mult mai activă în pregătirea populaţiei pentru cazuri ca inundaţii, cutremure şi alte asemenea, dar doarme în bocanci) trebuie să stea la fundamentul oricărei pregătiri medicale şi să facă parte din cultura generală a oricărei persoane, începând cu vârsta de 6 ani. La fel ca scrisul şi cititul, utilizarea unei arme (aici incluzând măsurile de siguranţă)  utilizarea unei hărţi şi orientarea în teren. Sunt cunoştinţe de bun simţ, pe care ar trebui să le aibe oricine.

În cazuri precum cel de sus, unde principala problemă care se pune este supravieţuirea imediată, din varii motive, utilizând un echipament extrem de limitat (îmi voi umple rucsacul cu cele trebuincioase, kitul medical va fi unul mic), voi improviza. Nu poţi, efectiv, căra o sală de operaţii într-un rucsac. Deci, pe de o parte, va trebui să am cunoştinţele medicale necesare, iar pe de cealaltă parte, să recurg la improvizaţii. Deci, dacă pot lipi rănile cu SuperGlue, utiliza crengi pe post de atele şi folosi o jachetă înfăşurată pe post de guler cervical, o voi face. Treaba mea nu e să fac operaţii pe creier, ci să-i acord o şansă în plus ca să ajungă la un adăpost/spital/medic. E medicină făcută pe genunchi, nu neurochirurgie.

De aceea îmi sfătuiesc cunoscuţii să urmeze un curs de prim ajutor cât mai complet, ca fundament al pregătirii medicale. Apoi urmează, aşa cum am zis şi aici, toate celelalte. Pentru cei cu timp liber, voluntariatul la un Serviciu de Ambulanţă (SABIf-ul din Bucureşti are 1000 de voluntari, am văzut că şi SAJ-ul Bistriţa Năsăud recrutează, poate mai sunt şi alţii, nu ştiu) poate fi o bună oportunitate de practică şi învăţare continuă, sub supravegherea profesioniştilor. Pentru cine are chef de citit şi stăpâneşte bine engleza, aici şi aici găsiţi nişte cărţi interesante. Dar, repet, trebuie să ştiţi ce faceţi, nu că „bre, nu respiră, îi găuresc eu traheea că aşa am văzut în filme”.

Concluzia? Pregătiţi-vă. Cursuri, voluntariat, lecturi. Poate n-o să vă folosească, dar de stricat, n-o să strice.

 

Cold War 2.0

Scenariu: o armă chimică dispărută în timpul haosului din Libia este “găsită” discret de serviciile de informaţii saudite, transportată cu un C-17 Globemaster aparţinând Qatarului în Siria şi detonată de o grupare cecenă sub control saudit în periferiile Damascului. Pentru că originea armei chimice este aceeaşi cu cele aflate în arsenalul guvernamental sirian, adică Rusia, toate degetele se îndreaptă spre Bashar Al-Assad. Reacţia previzibilă a Occidentului: intervenţie militară “debarcarea” regimului Assad, “democratizarea” ţării. După, printre multele “proiecte de reconstrucţie” se află şi una-două conducte ce vor transporta petrolul şi gazele Arabiei Saudite şi ale Qatar-ului spre cumpărătorii europeni, ocolind astfel “monopolul” rusesc.

Problema se complică prin adăugarea Iranului în ecuaţie, majoritatea şiită din Siria fiind susţinută de Iran (cu Hezbollah-ul aferent) într-un alt “war by proxy”. Este cunoscută râca dintre monarhiile petroliere din sudul Golfului Persic cu vecinul năbădăios din nord. Eterna dispută dintre saudiţii sunniţi şi iranienii şiiţi, cu un praf zdravăn de lăcomie şi unul la fel de mare de hegemonie regională şi, de ce nu, mondială.

Ne mutăm un pic mai la nord. După „pacificarea” Ceceniei după principiul „să nu mai rămână piatră peste piatră”, invazia Crimeei şi cele două „republici” separatiste din estul Ucrainei, „omuleţii verzi” sunt gata de asalt. Agresiunea împotriva Georgiei (2008) şi ultimele evoluţii din Nagorno Karabakh, unde o Armenie sprijinită de Rusia a forţat nota Azerbaijanului aliat al Turciei, precum şi ultimele evoluţii în relaţiile ruso-turce (doborârea avionului rusesc de către turci, pupatul pe obraji dintre Putin şi Erdogan, „lovitura de stat” din Turcia) duc o criză definită prin ambiguitate, graniţe şi comportamente extrem de fluide („duşmanul de azi e prietenul de mâine”), unde Rusia este aliata Americii în războiul împotriva terorismului, dar nu sunt aliaţi prea buni, din moment ce sprijină în Siria facţiuni diferite, Turcia face un joc propriu, dar se declară aliata Rusiei, în timp ce e membru NATO, ducând la confuzie chiar şi cei mai dibaci observatori.

China, la rândul său, îşi măreşte prezenţa în Marea Chinei de Sud, provocând astfel conflicte şi tensiuni cu vecinii aliaţi (Filipine, Taiwan) şi nealiaţi (Vietnamul) cu SUA. Probabilitatea unor mari rezerve petroliere şi de gaze (contestată de unii) a pus paie pe foc în disputele teritoriale dintre China şi vecinii săi, Vietnamul, Taiwanul, Japonia şi Malaiezia fiind principalii. Pretenţia SUA de a menţine „libertatea navigaţiei” în zonă intră în coliziune directă cu eforturile Beijingului de a o declara zonă economică exclusivă, cu toate drepturile ce derivă din aceasta.

Cel mai puternic blestem al chinezilor sună cam aşa: „Îţi doresc să trăieşti timpuri interesante”. Să fie acesta şi cazul nostru?

A state of mind

„Trance is a state of mind” – DJ Tiesto

SL272933Dragii moşului, aia a fost jucăria cu care m-am bestializat în weekend. Un Hilux dubla cabină, în varianta de bază, cu 88.000 km la bord, nemodificată, aparţinând celor de la RedBull. Am chinuit-o prin pasul Jiu-Cerna şi la Râpa Dracilor, cărând lemne pentru focul de tabără, pe drumuri forestiere rupte de camioanele forestierilor ilegali (RomSilva să trăiască!), fără să sughită în vreun fel, încărcată cu buşteni şi cinci nesănătoşi la cap.

Seara, la foc, întrebat de ce mi-am pus ambiţia să urc până în varful Pietrei Iorgovanului, mi-am dat seama că Hilux-ul, ca maşină în sine, nu reprezintă nimic. Ceea ce conteză e ideea din spatele lui, conceptul de lucru universal, care poate face orice, ajunge oriunde, la orice oră din zi sau din noapte, indiferent dacă e căratul unui kilogram de roşii de la Lidl sau degustarea de jiao-zi în Beijing, luând în răspăr tot Drumul Mătăsii ca să faci asta.

Ideea de briceag elveţian în lumea auto, ce poate face orice îi trece prin cap unui om (mers pe şosea sau arătură, transport marfă ori persoane, maşină de luptă, vehicul de plăcere) şi să ajungă oriunde, din creierii munţilor până pe cea mai depărtată plajă, surâde unor utilizatori la fel de polivalenţi ca maşina ce-o aleg. Indiferent dacă eşti scafandru, paraşutist, pasionat de camping sau alpinist (dau doar câteva exemple) genul ăsta de maşină va fi printre primele la care te vei gândi.

La fel şi oamenii. Indiferent de ce te apuci mai întâi, vei ajunge s-o faci si pe aia, şi pe cealaltă, aşa că la final te vei trezi o persoană capabilă să facă orice, să ajungă oriunde, prin forţe proprii, fără a cere ajutorul cuiva. O persoană ce face treaba până la capăt, fără să-i pese de părerile „binevoitorilor”, indiferent de eforturi sau sacrificii. O persoană polivalentă, policalificată, echivalentul uman al briceagului elveţian.

Ca final, o piesă favorită a lui DJ Bumtzi-Bumtzi Fumatu’, mare amator de gazon, piesă ce avea mari şanse să ajungă în topul most hated, alături de Holograf: