NSTV-uri (part 3)

45663958_10215882198560874_8304686563829219328_n

Drajii moșului, pus la munca în ziua de Crăciun de tovarașu’ Birdeanu (pun io gheara pe tine), barfim azi iarăși despre mașini. În lumina ultimelor experiențe ale subsemnatului, recte 5000 km făcuți în 6 săptămâni, din care mai mult de jumătate pe drumuri de pământ, s-au ridicat unele probleme, a căror rezolvare o discutăm aici.

45181862_10215826044197050_153982347157438464_n

Prima, așa cum se vede în poza de mai sus, a constituit-o o cheie de drujbă luată în cauciucul din stânga față, pe un drum de la granița dintre Dolj și Mehedinți, aproximativ la intersecția dintre Nicăieri și La Dracu-n Praznic. Treabă rezolvată prin folosirea roții de rezervă (orice mașină ar trebui să aibe așa ceva) și folosirea unui kit de reparații plus a unui compresor Slime conectat la priza de 12 volți. Chestiile astea umplu cele două compartimente de sub bancheta din spate Hilux-ului și vor constitui prilej de viitoare rafinamente.

descărcareA doua belea a fost reprezentată de înfigerea într-un mal de nisip în frumosul și extrem de ruralul județ Mehedinți (care alături de Vâlcea este unul dintre cele mai subapreciate din România), caz în care recuperarea a fost făcută de un flăcău de la Rescue4x4.ro, caz ce a pus pe listă o șufă (cinetică sau nu) și un troliu, sculișoară ce va fi achiziționată în viitor, ideea de a avea doi rinichi sănătoși părând foarte bună momentan.

45527280_10215861667967622_2617872082620383232_n

A treia problemă rezolvată a constat în upgradarea sistemului electric al Rinocerbului, prin instalarea unei prize suplimentare de 12v, precum și folosirea unui încărcător de telefon demn de numele ăsta, capabil sa bage 4Ah si să încarce bateria de 5500 mAh a telefonului (un iHunt S10 Pro) în aproximativ o oră și jumătate, un Anker cu două sloturi USB, capabil să încarce telefonul plus o baterie externă de 20100 mAh, fabricată de aceeaşi ceainiyi dibaci de la Anker. Motivul instalării celei de-a doua prize a fost ideea de a folosi simultan telefonul ca GPS (Waze să trăiască) şi a unei staţii CB de tip Midland Alan 52.

Următoarele upgrade-uri vor fi nişte scuturi din tablă de 3 mm grosime pentru cutia de transfer (cel de la motor este deja instalat) precum şi nişte amortizoare Koni mai de competiţie, ideea de-a rula pe drumuri de pământ cu peste 60 km/h devenind din ce în ce mai tentantă.

BOB

IMG_20180209_143342_624

Dragii moşului, revenim pe sticla după o lungă absenţă, provocată de o bună perioadă de muncă şi de făcut prostii. Timp de două luni și 6000 kilometri am avut timp să mai învăț de-ale Rinocerbului (spoiler alert), de-ale pregătirii şi multe alte asemenea.

Una dintre pățaniile din această perioadă a fost înfigerea într-un mal de nisip din zona extrem de rurală a frumosului județ Mehedinţi (care alături de Vâlcea este unul din cele mai subapreciate din România), întâmplare ce mi-a dat una peste ochi, trezindu-mă că toate proviziile existente se limitau la un litru de suc și o minusculă conservă de ton. Drept urmare, ajuns acasă am scotocit prin dulapul cu echipamente şi am încropit ceea ce se numeşte Bug Out Bag sau, în cazu’ meu, Get Home Bag.

În esenţă, este compus dintr-un rucsac de 35 litri, îndopat cu haine de schimb, trusă medicală, haleu, apă şi accesorii.

Rucsacul este un Snugpak Sleeka Force 35 fabricat în Anglia, cu două buzunare laterale şi unul în capac, cele laterale conținând două pet-uri de apă minerală, iar cel din capac un survival kit mare detaliat aici, un cuţit Mora Basic, un set de tacâmuri, o cănuţă flexibilă suedeză, dopuri de urechi şi o mască facială, foarte bună pentru filtrat praful şi alte asemenea.

IMG_20181120_163044

Hainele de schimb constau în două aşa numite skivvie roll-uri, compuse fiecare dintr-un tricou şi o pereche de şosete rulate în aşa fel încât să ocupe cît mai puţin loc posibil, detaliat în poza de mai jos, precum şi o jachetă cu GoreTex, nimerită pe timp de ploaie. Textiliştii pot adăuga şi o pereche de chiloţi, detaliu vestimetar ce pe mine mă depăşeşte.

IMG_20181120_162943

6a67805a-a0c9-4aa4-9061-7966dcbd9b17

Trusa medicală este o Deuter medie, modificată faţă de dotarea standard, al cărei conţinut faţă de cel din poze s-a modificat prin înlocuirea unei role de pansament cu un bandaj israelian de 4 inci sau 10 cm.DSC02955 DSC02956 DSC02957 DSC02958 DSC02959

Aşa cum am zis, apa este în cantitate de 4 litri, compusă din două bidoane amplasate în buzunarele laterale ale rucsacului.

Haleul este compus dintr-un pouch mare acoperit cu molle, cu diversele componente amplasate pe căprării, în pungi de plastic păstrate din MRE-uri, ce pot fi folosite şi ca recipiente pentru strângerea şi încălzirea apei.

IMG_20181120_163157

Primul pachet este compus din energizante, recte miere, jeleu de struguri, unt de arahide, plicuri cu prafuri isotonice de dizolvat în apă, bomboane cu cofeină şi dropsuri, chestii care dau energie rapid şi pot fi consumate din mers.

IMG_20181120_171322

Al doilea este compus din bauturi calde, cu apă încinsă cu încălzitoarele chimice din aceleaşi MRE-uri, în componenţa kitului de potol intrând cinci asemenea trăznăi. Conţine ness, 3în1, extract de ceai din raţiile germaneze EPa, un plic filtru de cafea auto-conţinut, un plic de un fel de Coldrex suedez, precum şi plicuri de zahăr, absente din poză.

IMG_20181120_170452

Kitul de condimente conţine plicuri de ketchup, muştar, maioneză, sos de friptură, Tabasco, precum şi pliculeţe de sare şi piper plus şerveţele umede, iarăşi absente din poză.

IMG_20181120_171017

Felurile principale constau în plicurile principale din MRE-uri şi raţii englezeşti, anume ton, salate de paste, carne înăbuşită cu legume şi mere felii, precum şi două cutii mici de ton, îndesate pe laterale. In general, mă feresc de cutiile de conserve, preferând plicurile, mult mai comod de stocat.

IMG_20181120_173124

IMG_20181120_173414

Pâinea este reprezentată de două pachete de biscuiţi din MRE-uri, necesare pentru fibrele alimentare şi volum, constipaţia is not fun.

IMG_20181120_173315

Tot calabalâcul ăsta stă în maşină, gata de folosire la nevoie, eventual putând fi luat în spate şi cărat lejer, dacă situaţia impune. Oferă mijloacele de substinenţă pentru 24-48 de ore, timp arhisuficient pentru ajungerea (cel puțin în cazul României/Europei) într-o zonă populată.

 

3D: rastelul din beci (part 2)

Dragii moșului, ca să vă lămuresc nedumerirea, flăcăul de mai sus se numește Cody Wilson, președinte al Distributed Defense, și este resposabil pentru pistolul din plastic tipărit pe o imprimantă 3D despre care am vorbit aici. Tot el este responsabil pentru Ghost Gunner, o mașinărie de frezat cu comandă numerică, capabilă să finalizeze așa numitele ”80% receivers” în produse finite, gata de asamblat în arme ”fantomă”. (Pentru cei ce-au deschis televizoarele mai târziu, ”lower receiver” sau cutia mecanismelor la un AR15/M16 este considerat miezul armei și cel inscripționat cu numărul de serie al armei).

Tot Cody este responsabil pentru o bătălie juridică / legală cu guvernul american, care, folosind un set de legi numite International Traffic in Arms Regulation (poate ați auzit de ITAR), a cerut firmei Distributed Defense închiderea serverului și eliminarea fișierelor CAD puse la liber pentru download. După o luptă legală în care Wilson a folosit ca argumente amendamentele 1, 2 și 5 ale constituției SUA (dreptul la liberă exprimare, dreptul de a purta arme și dreptul de a refuza țintrebări ce duc la auto-incriminare), pe 10 iulie 2018 guvernul american a oferit o înțelegere juridică în care celor de la DefDist li se permite redeschiderea serverului și distribuția nelimitată a fișierelor. Platforma DEFCAD, depozitul de fișiere, va fi refăcut și mărit, devenind astfel principala bază de date a proiectelor de armament 3D.

De ce apare acest articol astăzi, 1 august? Pentru că astăzi DEFCAD.com se relansează. Și, așa cum spun cei de la DefDis, ”the age of the downloadable gun formally begins.

Bun venit în viitor.

 

Pricepenii: Primitive

Ghid turistic

Ghid turistic

Dragii moșului, mă uitam deunăzi la ultimele trenduri în materie de luptă ale soldaților moderni. Drone, rachete, multiroale și alte asemenea. Totul pentru a rașcheta inamicul de la distanță. Dar când a fost ultima șarjă de baionetă? Răspuns: în 2004, iar ultima utilizare înregistrată a fost în 2009, în Afganistan, când un locotenent britanic, rămas fără muniție, a hăcuit un taliban și a scăpat cu viață.

Dincolo de întrebarea ”mai are soldatul modern coaie să ucidă un om de aproape, cu baioneta, lopata de infanterie sau mâinile goale?” se ridică impresia că tehnologia duce pe un drum greșit în privința milităriei, după părerea mea. Prea multa încredere (oarbă) în tehnologie va duce la eșecuri și pierderi de vieți omenești.

Nu mă înțelegeți greșit că mi-aș băga unghia în gât că acum 20 de ani, când îmi făceam ceea ce se numea pe atunci ”stagiu militar obligatoriu” mi-aș fi dorit să fi avut GPS sau vreun ACOG instalat pe AKM-ul meu fabricat în 1973. Nu. În schimb instructorii mei (încă îi țin minte pe Minea și pe Dănilă, supranumit ”Diles”) au fost suficient de încăpățânați ca să-mi bage în cap utilizarea sistemului clasic de ochire, cu cătare-înălțător, citirea unei hărți, folosirea busolei BI-69 și alte asemenea chestii. Singura chestie pe care aveam ocazia s-o învăț și am făcut prostia să n-o fac a fost alfabetul Morse/telegrafie, ceea ce-ar fi prins bine.

N-am nimic împotriva tehnologiei, dar oricând voi avea nevoie voi apela la metodele basic level. La restriște, mai ales într-un loc necunoscut, va trebui sa-mi folosesc pumnii, coatele, genuchii, un cuțit sau altă armă improvizată ca să fac rost de un AK sau altceva de genul ăsta, care va veni, mai mult ca sigur, fără ACOG, Aimpoint și cu o rezervă limitată de muniție. Va trebui să știu să opresc o hemoragie, să improvizez o atelă sau un bandaj ocluziv, să fac un foc, să purific apa așa încât să nu dau în dizenterie (să te caci pe tine is not fun), să ajung într-un loc anume folosind o hartă și busola (sau soarele și Steaua Polară), să conduc o mașină/camion/motocicletă, eventual să vorbesc limba locului unde mă aflu, fără să car o grămadă de echipament pentru fiecare din cele mai sus în parte.

Niște țoale comode, care să nu bată la ochi, o pereche de ghete/bocanci solide, un ceas la mână (cu care mă pot și orienta la o adică), un micro/mini survival kit, ceva în care să car apă, eventual un rucsăcel în care să pun diverse (haine de schimb/ploaie, trusă medicală, mâncare, alt container cu apă, hârtie inginerică, ceva unelte, muniție, etc.), lucruri care nu depind de curent electric/baterii sau semnale exterioare man-made și un bagaj de cunoștințe bogat vor scoate pe oricine la liman, ajutate de o doză oarecare de noroc.

Publicitate

Dragii moșului, je face un anunț deosebit de important: se caută manuale militare, cum sunt cele din poza de mai sus, prioritate având cele românești de infanterie, geniu, Gărzi Patriotice, ITAI (instrucția tragerii cu armamentul de infanterie), tancuri, etc. Deci tot ce poate fi numit ”manual militar” își va găsi un loc comod în colecția personală a subsemnatului.

Pentru cei capabili să ajute, recompensa va fi dată în bere (sau alte otravuri specifice, după preferință) pe lângă prețul maualului în sine.

Cine are ceva de spus pe această temă este rugat să lase un comentariu mai jos.

Sleepers

Dragii moșului, după o pauză destul de mare, cauzată de diverse (alcool nexam și inspirația dusă la curve) și un concediu în frumosu’ Tzatzikistan, revenim pe sticlă. Astăzi discutăm despre adormiți .

Pentru cine nu cunoaste termenul, printre multe alte sensuri, sleeper se aplica unui dispozitiv (mașină, computer) cu performanțe mult superioare modelului de serie, totul camuflat sub un aspect modest. Un motor mai puternic, transmisie mai solidă și cauciucuri cu performanțe superioare transformă o mașină, oricat de ruginită și/sau turtită într-o surpriză neplăcută pentru restul lumii.

Trecem la partea de awareness. Unul din cele mai comune tipuri de mașini în nordul Greciei este pickup-ul. Modele din cele mai diverse (de la Mazda 2600 din 1980 și până la Toyota Hilux Revo), cu aspecte diferite (de la nou nouț până la găuri în caroserie), dar în condiție mecanică foarte bună, murdare, lovite sau nu, pickup-urile au fost o prezență constantă pe șoselele grecești. Conduse de diverși flăcăi cu înfățișare muncitorească (ușor de obținut, necesarul fiind o barbă de 2-3 săptămâni și niște țoale ponosite), gândul meu a fost câte dintre ele pot fi folosite ca vehicule de supraveghere, neridicând nici o sprânceană întrebătoare indiferent de locul întâlnirii, centrul unei stațiuni turistice sau mijlocul câmpurilor cu măslini.

Extrapolând pe alte zone sau domenii unde un tip de mașină ar fi, să folosim un termen din biologie, endemic, cum ar fi Orientul Mijlociu, Africa, Asia de sud-vest, mai puțin Balcanii și restul lumii, pickup-urile și dubele de mici dimensiuni (VW Transporter, Ford Transit, etc.) oferă un mix de utilitate și anonimitate folositoare diverselor entități interesate. De unde se poate ști cine este la volanul unui pickup inscripționat CEZ Distribuție sau a unei dube Muștar de Tecuci și ce fac ei acolo? Livrează castraveți murați, citesc contoare sau trag cu retina și timpanul?

Low crawl

- Low crawl, vine comanda negrului de lânga mine.

Să-mi bag, târâș pe degete. Degetele de la mâini trag, degetele de la picioare împing. Futu-vă-n inimă de Viet Congi, nu puteați să le faceți de petrecanie acu’ treizeci de ani?

E mai, e deja cald, abia am trecut de Enisala, am făcut și un detour pe lângă cetate, ca să ocolesc satul. Uniforma cred ca trage o tonă, atâta transpirație are în ea, ghillie suit-ul se simte ca un cojoc.

Fir-ai al dracului de redneck, nu puteai să stai la tine-n Arkansas și să mă lași în durerea mea?

Run! sună vocea dogită a huidumei negre din spatele meu.

Să alergi cu ghillie suit-ul pe tine bate cursa echipată cu complet chimic. Bine că n-am și masca de gaze pe bot, băga-mi-aș… Atât îmi mai trebuia…

Acu’ trage, boule, ai vrut armată, puteai să stai dracu’ pe curu’ tău acasă și să dai în toamnă din nou la facultate, da’ tu nu, ai vrut să arăți că ai coaie! Și-ai găsit armată…

Cum morții mamilor voastre ați scăpat voi din Vietnam, Grenada, Panama și Kuweit? Force Recon Force Recon, da’ nu s-a găsit niciunu’ mai dibaci să vă pună capetele în par? ‘re-ai al dracu’ de cioroi împuțit, proști ăia din KKK…

High crawl, se aude vocea negrului. Connors tace. Redneck-ul tace și privește.

Pe coate și pe genunchi. Acidul gastric îmi arde gura, îmi vine să vomit. Trebuia să fii tu singurul cu bacalaureat din toată compania, nu, boule? Și să te mai și lauzi că știi engleza…

Run! Bennett dă ordinele, Connors tace.

* * *

- Auzi, de unde ai cicatricea aia de pe arătător? mă întreabă Blonda pe nepusă masă.

- M-am tăiat într-o scoică la Dunăre când eram copil, îi răspund.

… – Percutorul universal se cuplează cu capsa detonatoare CD6, perorează fruntașul Panaite, zis și Ciuri-Buri, și se introduce în cartușul de trotil de 75 de grame!

CD5, futu-te-n inimă de avorton, CD6 se folosește la minele antitanc, boule… Capsa detonatoare CD5 se înșurubează în percutoru’ universal, se introduce în cartușu’ de trotil de 75 de grame pe care poți să ți-l bagi în cur, legat de gât cu niște fitil detonant, să te arunci în aer, pitic constipat ce ești…

- Domnu’ Compiuter, vă gândiți la femei de nu sunteți atent la lecție? Eu nu sunt Stănescu să faci urât!

Nu, măscăriciule, mă gândesc că țiganu’ a scăpat ieftin. Seiko automatic versus arcada ăluia egal cinci zile de bulău. Ție aș vrea să aud cum îți trosnesc vertebrele, dacă-ți fac priza aia care-am învățat-o de la Connors…

* * *

- Cum te-ai apucat tu să înveți prim ajutor? întreabă O în timp ce R privește întrebător.

O ambulanță intră în curte, nu e 202, n-am cum să evit răspunsul.

… privești cum viața se scurge din el… Copil tâmpit, nu știai că o cutie de pateu cu o floricică de plastic deasupra nu se calcă? Nu contează că ai șase ani, instinctul de supraviețuire ar trebui să primeze…

… fir-ați ai dracu’ ăia care ați minat fântâna, sper să ardeți în iad…

… mintea îți aleargă cu 300 la oră, i-am pus garouri la cioturile ce i-au rămas din picioare, Doamne, ce să mai fac?…

… – E un hobby pentru mine, iese un răspuns chinuit.

* * *

Întrebare la Radio Erevan: se poate face chirurgie cu un briceag Victorinox?

Răspuns: se poate, da’ doare al dracu’ când lama aia de juma’ de palmă îți cotrobăie pe lângă tendoane.

* * *

- Cum se repară un pneumotorace? întreabă Sclipici, cu 120 la oră noaptea pe Dealul Negru, în timp ce Rabinu picotește pe bancheta din spate.

- Se ia o bucată de plastic, țiplă, pungă, ce-ai la îndemână și se lipește peste gaura din peretele toracic pe trei laturi, ca să formeze o supapă ce permite aerului doar să iasă, nu și să intre în cavitatea toracică…

- Unde mama dracului ai învățat asta?

… Bătrânul stă întins pe cât de comod posibil, în timp ce doctorul Hammadi îi schimbă perfuzia. Îmi face semn spre borcanul de drenaj, semn că sângerarea s-a oprit.

- Good job, îmi spune cu un zâmbet larg.

Shukran, toubib, îmi spun în gând. Am făcut ce-am putut, cand vezi o gaură cât un pumn în pieptul unui om nu stai să gândești prea mult. Jaqueline și Bogdănel stau întinși pe podea, doctorul potrivește perfuzia întins pe podea, eu mă uit la AKMS-ul ce-l am în mână. Un 10 într-un cerc, Kalașnikov bulgăresc, fabricat în 1982. Dane, unde mama dracului ești? Printr-o minune, avem curent electric. Apa cred că mai are presiune pe conducte, că mai curge… L-au făcut bucăți pe Rafik Hariri, zic știrile, au folosit o mașină capcană cu 200 kile de trotil…

… Doctorul se pregătește să plece pe acelasi drum pe care a venit, peste terase. Îi fac semn s-o ia târâș, ca să nu-l lovească vreun glonț rătăcit. Să ieși în stradă e moarte sigură…

… Arunc o privire în stradă, printre crenelurile terasei. Un jeep cu mitralieră trage rafale de-a lungul străzii. Nu-i recunosc pe servanți, dar are culorile celor din Falange. Milițiile creștine își apără teritoriul. Două străzi mai încolo e fieful Hezbollah-ului…

…”Lasă băi că-i cartier liniștit” mi-a zis văr-meu. Cartier liniștit pe dracu’, de două zile stau pe burtă, mănânc pe burtă, dorm pe burtă, doar la budă stau pe spate. Bine că e wc turcesc și nu trebuie să te ridici…

Urăsc wc-urile turcești.

* * *

Țestoase

28685109_10214174347585667_2186417335004150999_nDragii moșului, astăzi vom discuta despre țestoase, ca să citam un mare clasic in viață, muftiu Julianos alBaban. După principiul ”dacă n-am, nu înseamnă că nu folosesc”, tema discuției noastre este modelul de cel mai mare succes, cel mai răspândit tanc fabricat vreodată, sovieticul T54/T55.

Ca la matematică, ipoteza ”la ce se poate folosi un tanc de către o grupare insurgentă?” va găsi mai multe răspunsuri, cum ar fi paza și protecția unor obiective și distrugerea unor alte obiective, propaganda politică și terorizarea populației. Cu toate că amprenta logistică este mult mai mare, tancurile fiind percepute în primul rând ca unelte ale forțelor guvernamentale (ce-și permit folosirea și întreținerea lor), un tanc ”furgăsit” poate fi o sculișoară destul de nimerită în unele cazuri.

Celelalte date ale problemei sunt: o răspândire extrem de largă a modelului, fiind exportat in peste 60 de țări, deci este tancul preferat al Africii și al Asiei, un tun de calibrul 100 mm, o mitralieră coaxială de 7,62 mm și, eventual, un DShK antiaerian de 12,7, un echipaj de 4 oameni și o viteză de 48 km/h. deci poate fi ”împrumutat” și folosit de către o echipă de zbanghii oriunde și oricând.

Luat la modul serios, amprenta logistică a unui tanc comparativ cu cele ale standardului de facto technical-ul, consumul POL (petrol, oil, lubricants) și prețul pieselor de schimb este mult mai mare (n-am auzit ca motoarele de tanc să fie folosite și la alte vehicule, poate doar în Rusia), deeeeci la prima vedere n-ar trebui sa ne batem capul cu ele, dar în unele cazuri un tanc poate face niște chestii interesante.

Pe căprării, tunul D10 de calibrul 100 mm poate trage proiectile antitanc de tip săgeată (APFSDS – armour piercing, fin stabilised, discarded sabot), cumulative (HEAT – high explosive anti tank) precum și explozive de uz general. Gândind logic că lupta antitanc cu un tanc e pierdere de vreme pentru o grupare de gherilă (cu toate că nu m-aș da la o parte de la o ambuscadă, hehe), proiectilele explozive pot fi folosite pentru demolarea clădirilor, distrugerea unor lucrări de artă, a vehiculelor inamice de orice fel și blocarea unor puncte obligare de trecere (poduri, defilee, etc.).

26112307_2016942728529082_3085722552036427281_nMitralierele coaxială și antiaeriană se pot folosi mai ales împotriva țintelor neblindate și/sau ușor blindate (vehicule logistice/comerciale, puncte de rezistență urbane, etc.) și mai ales împotriva infanteriei aflată în teren deschis.

În final, protecția oferită de blindaj este într-un fel anulată de viteza redusă și de campul de vedere extrem de limitat oferit de aparatele de vedere/ochire, necesitatea de a rula cu obloanele de protecție deschise și părțile superioare ale corpului la vedere făcând echipajele tancurilor ținte ușoare pentru lunetiști.

Încheierea în aparține lui Jeremy Clarkson. Tanc contra SUV, poate fi și contra pickup:

NSTV-uri (part 2)

Drajii moșului, azi deschidem din nou discuția despre diversele tigăi de plimbat membrii Hoardei, recte vom vorbi despre diversele modificări ce se pot face cu bani puțini pentru a crește eficiența, precum și despre învățămintele ce le-am tras pe persoană fizică în cele 8 luni de când sunt posesor de asemenea specimen. Prima pe listă, în ordinea numerelor de pe tricou, este întreținerea. Folosirea de piese de schimb și lubrifianți de origine (când se poate) sau de bună calitate (”mărcile cunoscute”, după cum mi s-a recomandat de către mecanicii ce s-au ocupat de Rinocerb) și întreținerea făcută la intervalele specificate în cartea tehnică aduc liniștea sufletească și o siguranță în exploatare crescută. În general, piesele de schimb sunt foarte rezonabile la preț (un kit de distribuție INA pentru 2KD-ul Rinocerbului a costat 350 lei, față de 1300 lei kitul de distribuție de aceeași marcă pentru un Ford Mondeo 2008 2.0 TD), iar schimbul de ulei + filtru originale, cu tot cu garnitura băii a fost 400 lei, cu vreo 60 de lei mai mult decât aftermarket-urile. Opinia mea proprie și personală este că, odată ce constructorii au pus niște chestii de un anumit model pe mașină, ar fi bine să pun și eu la fel, știau cei ce-au făcut.

Numărul doi, gumele. Fiind inginer geodez, adică se presupune că măsor câmpurile, socoteala a fost să caut niște cauciucuri all terrain, care să asigure un comportament civilizat (și să nu bată la ochi) pe șosea, dar care să ofere o performanță decentă pe noroaie și teren nisipos (zona mea de lucru este la marginea ”Saharei oltenești”, unde peste tot se găsesc perdele forestiere de fixare, salcâmul fiind rege aici). După multe căutări pe net (cred că articolul comparativ cel mai bun îl găsiți aici, cu tot cu motivația testului și metodele utilizate), alegerea a fost General Grabber AT3 cu dimensiunea 245/70R16 XL, XL venind de la eXtra Load, anvelopele fiind ranforsate. După o baie de nămol pe undeva lângă frumosul municipiu Segarcea, de unde a trebuit să scoată un Chevrolet Aveo pus pe burtă, pot considera că alegerea a fost inspirată.

Numărul trei, piesele de schimb uzuale. O cutie cu filtre, ulei de motor si transmisie, diverse garnituri necesare, lichid de frână, antigel (nu apă!) precum și o trusă de scule cum este cea de deasupra vor face reparațiile necesare mult mai ușoare.

Ultima chestie de pe lista de azi, cârligul de remorcare. Majoritatea remorcilor ”civile” sunt dotate cu adaptor pentru cârlig cu nucă, dar diversele sculițoare tractabile (mitraliere grele, tunuri automate de calibru mic, mortiere, etc.) folosesc proțapurile cu inel, întâlnite la remorcile comerciale / agricole. De aici necesitatea de a înlocui montura cu nucă cu o montură universală.

Cam atât pentru azi, aștept păreri :D

La alții… (part 2)

_89872860_1479228117Drajii moșului, în continuarea primului articol, astăzi vorbim din nou despre Forțele Teritoriale Poloneze, noile adunături de războinici de weekend ai semi-vecinilor de la nord. Misiunea acordată acestora este de a apăra zonele de responsabilitate (zonele în care trăiesc), a ajuta la diminuarea efectelor calamităților naturale și de a întări comunitățile locale.

Antrenamentul acestora se face (din cauza programului de doar două zile pe lună / două săptămâni pe an) în primul rând prin auto-educație, apoi prin folosirea instructorilor ce au fost folosiți la antrenarea forțelor afgane și irakiene (ce au avut și instructori români, de altfel), permise gratuite la sala de forță și la piscine, precum și o platforma de e-learning integrată, ce va permite monitorizarea progresului făcut de fiecare ”soldat” în parte, prin controlarea dietei, greutății și motivare. Pentru aceasta, inspirația a fost căutată în programele similare ale Suediei, Marii Britanii, statelor baltice precum și în programele Gărzii Naționale americane.

Ce inseamnă auto-educația în sensul ăsta? Ceea ce se bate apa în piuă aici de vreo trei ani: bushcraft, prim ajutor, ITAI, precum și folosirea unor jucărele nou apărute pentru a crea noi senzori, rețele de date / supraveghere, etc.

De ce este nevoie de Forțele Teritoriale? Istoria Poloniei este plină de ani de războaie de gherilă și operațiuni neconvenționale. Trupele locale, ce cunosc nu numai zona de operațiuni, ci și comunitățile ce le populează și infrastructura sunt de neînlocuit în timpul misiunilor. Ei vor constitui un suport pentru militarii armatei regulate, mai ales preluând sarcinile de protejare a populației civile și infrastructurii.

Cum ceea ce se potrivește la alții se potrivește și la noi, vizionare plăcută…